Informatii utile pentru pescari

Pe scurt, la orice temperatura între 4 și 34 de grade. Doar că nu în mod egal. Un studiu de piscicultura de la College of Animal Sciences and Technology, Northeast Agricultural University, Harbin 150030, China  referitor la Efectul temperaturii apei asupra ritmului de hrănire la crapul comun (Cyprinus carpio haematopterus Temminck et Schlegel) arată câteva date de interes și pentru noi, ca pescari. Ritmul de hrănire zilnica al crapului comun a fost investigat pe un interval de temperatură de la 4°C până la 34°C. Rezultatele au indicat clar faptul că peștii deși, se hrănesc la toate temperaturile, sunt direct influențați de acestea in doua aspecte: cantitatea totala de hrana pe care o ingera,  momentele în care au vârfuri de activitate.  A existat o diferență semnificativă în rata zilnică de hrănire la diferite temperaturi ale apei. Totuși, in general,  de la 8:00–11:00 a.m. și 19:00–23:00 p.m.,  cantitățile de hrănire au fost mai mari, situate în medie între  10,68%–32,53% și 16,25. %–33,41% din aportul zilnic total. Atât crapul adult, cât și cel juvenil au atins rata maximă de hrănire zilnică la 28 de grade Celsius, crapul adult consumând echivalentul a  2,84% din masa lor corporală, iar crapul juvenil ajungând la 12,06%. Rata de hrănire a scăzut brusc la 34 de grade Celsius, crapii adulți hrănindu-se la o rată de doar 0,74% din masa lor corporală și crapii juvenili la 9,45%. La temperaturi sub 10°C, vârfurile sau perioadele maxime de hrănire au fost între 8:00–11:00 a.m. și de la 19:00 p.m. până la 4:00 a.m. La 6°C, atât adulții, cât și tinerii se hrăneau, dar cantitățile de hrănire au fost doar 0,01% și 0,35% din masa corporală. Ratele zilnice de hrănire ale adulților și tinerilor au ajuns la 1,21% și, respectiv, 2,63% la 14°C.

Când temperatura începe să scadă, este important să luați în considerare faptul că toate speciile de pești vor începe să caute anumite zone pentru iernat. Peștii vor migra în diferite zone ale lacurilor sau râuri, pentru a supraviețui iernii. Aceasta înseamnă că atunci când temperatura începe să scadă, veți vedea mai mulți pești grupați în anumite zone. Cu cât temperatura apei este mai scăzută cu atât este mai mare probabilitatea ca aceste zone sa presupună apă mai adâncă. Aici vor rămâne în marea majoritate a timpului, cu mici excepții ce au loc de regula după miezul zilei, când se pot deplasa pentru a se hrăni. Dacă vara, peștii se vor hrăni în general mai mult dimineața sau după ce soarele a apus, În timpul iernii, peștele se va hrăni mai degrabă la prânz sau în timpul zilei. Dacă apa nu este înghețată, acest lucru poate însemna că putem căuta peștii în anumite zone în funcție de momentul zilei chiar și iarna. Din acest motiv, este important să vă ajustați tactica în funcție de condițiile meteorologice. Dar haide sa vedem care sunt zonele ce merită încercate, iarna. Pe apele de munte, păstrăvii „hibernează” individual, uneori îngropându-se în noroiul de pe fundul lacurilor sau în zone cu curent slab și adâncime mare pe râuri. Devine aproape inactiv dacă apa scade la 4 grade Celsius. Alți pești, cum ar fi cleanul si scobarul rămân mai activi, doar ca se grupează în bancuri mari și se mută în porțiunile mai adânci și mai line ale râurilor. Cele mai adesea bancurile de scobari preferă zonele de iernat în care albia râului este relativ regulată, cu adâncimi de peste 2 m, unde curentul de apă este slab și substratul este tare. Cel mai productiv pescuit de iarnă este cel al peștilor prădători (stiucă,biban), deoarece aceștia au nevoie de energie suplimentară …

Unde stau peștii iarna? Despre pescuit »

Acum ca suntem familiarizați cu influența pe care o poate avea temperatura apei asupra peștilor, trebuie să vedem cum o transpunem în practică, ținând cont că există și mulți alți factori în joc. În apa rece, enzimele care digeră hrana, aflate în tubul digestiv al peștilor, acționează foarte lent. Prin urmare, este nevoie de destul de mult timp pentru ca ceea ce mănâncă un pește să fie complet digerat și utilizat, iar peștii sunt aproape inactivi în aceasta perioada de digestie. Pe măsură ce apa se încălzește, aceste enzime sunt activate și peștii mănâncă mai des. Așadar, nada noastră trebuie adaptată atât cantitativ cât și calitativ în funcție de acest aspect în stilurile de pescuit staționar sau crap. Nădirea trebuie făcută cu elemente care sunt ușor digerabile, particule care se dizolva sau digera ușor (pelete, solubile etc). In caz contrar, ne putem sabota singuri partida, introducând elemente care vor reduce șansele ca pestele care se hrănește în zona, să fie mai apuce să fie atras și de momeala de la cârlig. În mod similar, atunci când apa este prea caldă, deoarece aceasta nu conține suficient oxigen, determina peștii sa devin inactivi. In aceste momente, locurile in care apa este mai oxigenata (izvoare submerse, lângă aeratoare, la intrarea apei in lac, oriunde se produce mișcarea suprafeței apei mai des), vor deveni și locurile in care vom găsi peștii adunați. Totuși, în timp ce temperaturile apei joacă un rol important în felul în care peștii se vor hrăni, temperatura nu este singurul factor care afectează peștele. Calitatea apei, adâncimea apei, disponibilitatea hranei naturale și densitatea de pești într-o apă sunt, de asemenea, factori de care vom dori să ținem cont atunci când vizăm anumiți pești. În timp ce e de dorit să ne  asigurăm că suntem la pescuit pe o apă care …

De ce nu trage peștele? Despre pescuit »

Dacă înțelegem modul în care schimbările de temperatură a apei afectează obiceiurile de hrănire a peștilor înțelegem unde să-i căutăm și să-i pescuim. Iar noi, ca pescari, suntem întotdeauna într-o continua căutare a răspunsului la întrebarea ce fac peștii.   Când temperatura apei crește, primăvara, nivelul de activitate al peștilor crește. În timpul verii, activitatea de hrănire a peștilor(indiferent de specie) și ratele de hrănire sunt de obicei cele mai ridicate atunci când temperaturile apei sunt în jurul valorii de 20 grade Celsius. Ratele de hrănire a peștilor scad semnificativ atunci când temperaturile apei scad sub 8-10 grade Celsius, iar majoritatea peștilor vor fi, în general, inactivi atunci când temperaturile apei sunt sub 4-5 grade Celsius.. Când temperatura apei se schimbă, poate avea un efect mare atât asupra peștilor, cât și asupra pescuitului. De asemenea, poate avea un efect mare asupra peștilor pe care încercați să îi prindeți. Trebuie, așadar să înțelegem cum abordam  pescuitul atunci când temperatura apei se schimbă.

Un studiu a arătat că oamenii care merg la pescuit au o incidență mai mică a depresiei și a tulburărilor de anxietate. Acesta se poate datora faptului că pescuitul este o activitate relaxantă și liniștitoare, ce favorizează eliberarea de endorfine. Si ce e mai spectaculos este ca senzația de fericire, nu este condiționată de obținerea unor rezultate bune in partidele de pescuit.  Nu contează daca peștii colaborează. Prin faptul că ne  duce în natură și ne îndepărtează de agitația vieții de zi cu zi, pescuitul contribuie la starea de fericire și liniște sufletească. Nu e de mirare că atât de mulți oameni consideră pescuitul o experiență terapeutică și plăcută și când prind și când nu prind! Activitatea de pescuit îmbunătățește concentrarea Pescuitul este un sport excelent pentru a vă îmbunătăți capacitatea de concentrare. Combinația dintre mediul liniștitor și atenția necesară pentru a pescui cu succes a făcut ca practicanții acestui sport să demonstreze niveluri de concentrare semnificativ mai bune, direct proporționale cu perioada de timp de când practică pescuitul. Așadar, dacă cauți o modalitate de a-ți îmbunătăți concentrarea, ia în considerare posibilitatea să mergi la pescuit mai des. Îmbunătățirea echilibrului Pescuitul poate duce la dezvoltarea și a altor abilități, îmbunătățirea echilibrului fiind una dintre ele. Când pescuiți, trebuie să vă folosiți toate simțurile pentru a avea succes. Acest lucru include echilibrul, deoarece trebuie să vă păstrați echilibrul în timp ce stați în barcă sau pe un mal înclinat, în timp ce lansați. În plus, trebuie să fiți atenți la mediul înconjurător și la mișcarea apei, pentru a vă asigura că pescuiți în siguranță. Toate acestea ajută la îmbunătățirea echilibrului, ceea ce poate fi benefic și în alte domenii ale vieții voastre.

Solunarul se referă la zilele favorabile și orele bune de pescuit, determinate de poziția soarelui și a lunii fata de apele terestre. Mai precis pe teoria că peștii tind să se hrănească mai mult în anumite momente ale zilei în funcție de poziția Soarelui și a Lunii. Teoria solunară se bazează în principal pe fazele naturale ale lunii. Este o metodă de determinare a celor mai bune perioade de pescuit. Ea funcționează prin calcularea acestor perioade pe baza fazelor lunii și a poziției acesteia față de un punct geografic de pe Pământ.   Anumite momente ale zilei, cunoscute sub denumirea de perioade solunare, sunt atunci când activitatea peștilor și a animalelor este de obicei cea mai ridicată. Aceste perioade sunt împărțite în majore și minore. Perioadele solunare majore durează aproximativ 2 ore și au loc atunci când luna este direct deasupra capului sau, dimpotriva, pe partea opusă a pământului. Există de obicei două perioade solunare majore pe zi. Perioadele solunare minore, care durează aproximativ o oră, apar atunci când luna răsare și apune. Există de obicei două perioade minore pe zi. Toate perioadele solunare sunt bune pentru pescuit, perioadele majore fiind cele mai bune. Cele mai favorabile zile pentru pescuit, pentru fiecare luna în parte sunt considerate cele marcate în următoarele tabele ca fiind excelente sau foarte bune.

Iată o lista de argumente care ar putea fi aduse în favoarea utilizării teoriei solunarului în pescuit: Experiența personală: Mulți pescari raportează că au avut mai mult succes atunci când au pescuit în timpul momentelor solunare importante, ceea ce poate sugera că teoria solunarului poate avea o bază reală. Studii științifice: Există unele studii științifice care au arătat o legătură între momentele solunare și activitatea pestilor, sugerând că teoria solunarului poate avea o bază științifică- pornind chiar de la cel care a pus bazele acestei teorii in anul 1926 – John Alden Knight. Tradiție: Teoria solunarului are aproape un secol și este încă folosită în întreaga lume, ceea ce poate sugera că poate avea o bază reală și ca e valabil. Fără riscuri: Utilizarea teoriei solunarului pentru pescuit nu implică niciun risc sau cost suplimentar, ceea ce înseamnă că pescarii pot încerca să o utilizeze fără a avea nimic de pierdut. Unghiul dintre Soare, Pământ și Luna sigur are un impact: Având în vedere că Pământul este înconjurat de apă și că majoritatea animalelor acvatice sunt sensibile la schimbările în mediul lor, este posibil și probabil ca unghiul dintre Soare, Pământ și Luna să aibă un impact asupra comportamentului lor. Iată o lista de argumente care ar putea fi aduse împotriva utilizării teoriei solunarului în pescuit: Absența unei baze științifice solide: Majoritatea oamenilor de știință nu sunt de acord că teoria solunarului are o bază științifică solidă și nu există dovezi convingătoare care să susțină că forțele gravitaționale ale Lunii și Soarelui au un impact semnificativ asupra comportamentului animalelor acvatice. Efectul placebo: Pescarii care cred în teoria solunarului pot avea mai mult succes doar pentru că au o atitudine pozitivă și sunt mai motivați să pescuiască în timpul momentelor solunare importante. Acest efect placebo poate face ca pescuitul să pară mai productiv …

Argumente – pro și contra solunarului Despre pescuit »

Aproximativ 400 de milioane de metri de fir de pescuit este aruncat anual de către pescarii în întreaga lume. Suficient pentru a parcurge distanța Pământ-Luna, de mai mult de 10 ori.  Având în vedere și faptul că timpul necesar pentru ca monofilamentul să se degradeze în sol este de 600 de ani, consider necesar să aduc în discuție și acest aspect.  Firul monofilament aruncat la întâmplare pe malul apei reprezintă atât o amenințare la adresa vieții animalelor și păsărilor sălbatice cât și a imaginii pescarilor și a întregului sector de pescuit.  în țările civilitate, există deja organizații care se ocupă special cu reciclarea nailonului pescăresc. Chiar dacă încă nu este cazul în România( Nu știu să existe vreo organizație similară), rugămintea mea este să ne gândim la viitor, și să avem întotdeauna grijă să nu aruncăm firele vechi, la întâmplare.  De asemenea, bucățile de fir la care renunțăm la sfârșitul partidei, tăiați-le cu ajutorul unei forfecuțe în bucăți mici, luați-le, în punga de gunoi, aruncați le doar în locuri amenajate ( tomberoane, puncte de reciclare, etc). Oricât de mic, fiecare pas pe care îl putem face ne poate aduce mai aproape de un viitor cu ape mai curate!

Când pescuim la spining sau chiar și la method feeder, la recuperarea nălucii sau a methodului (deci fără pește), firul se poate răsuci semnificativ.  Există în practică câteva soluții pentru de-răsucire, precum: pe o apă curgătoare, de pe un pod sau din barcă, se poate elibera fir fără greutate atașata la capăt, și poate fi lăsat în curent/apă unde se va dezrăsuci atașând la capătul firului un săculeț din PVA ( material care se dizolva in apă) cu câteva pietricele în el, se lansează, se așteaptă dizolvarea săculețului și apoi se recuperează fierul care se va dezrăsuci. Similar poate fi utilizat un fir de PVA, legat de o greutate.  Problema 3: Distanța de lansare este redusă. Aceasta s-ar putea datora mai multor factori. Asigurați-vă că firul este așezat  corect pe tambur, pâna la buza acestuia.   și verificați diametrul firului. Dacă este prea gros, nu va arunca atât de departe. În plus, asigurați-vă că utilizați o mișcare lină și continuă atunci când aruncați. Problema 4: Linia devine fragilă. În timp, firele de pescuit pot deveni casante și predispuse la rupere. Pentru a preveni acest lucru, asigurați-vă că depozitați firul într-un loc răcoros și uscat și evitați expunerea lui la lumina directă a soarelui sau la temperaturi extreme. În plus, verificați regulat linia pentru orice semne de uzură și înlocuiți-o dacă este necesar.

Din păcate, există unele probleme comune care pot apărea la utilizarea firelor de pescuit. Vestea bună este că aceste probleme pot fi adesea prevenite sau rezolvate cu ușurință cu cunoștințele și instrumentele potrivite. În acest ghid pentru începători, vom discuta despre cele mai frecvente probleme asociate cu liniile de pescuit și despre cum să le rezolvăm. Problema 1: Ruperea la nod. Nodurile pot fi punctul slab al multor fire de pescuit, mai ales dacă nu sunt legate corect și dacă nu sunt umectate la strângere. Modul în care este legat nodul poate afecta în mod semnificativ rezistența acestuia. Dacă este legat incorect, dacă nu este strâns suficient, dacă este legat prea strâns, prea lejer sau prea repede, nodul nu va fi la fel de puternic pe cât ar putea fi. Prin urmare, este important să vă acordați timpul necesar pentru a vă asigura că nodul este legat în mod corespunzător, pentru a-i maximiza rezistența. Soluția este să vă asigurați că nodurile sunt legate corect, că înainte strânge nodul îl umeziți. Dacă firul continuă să se rupă , ar putea fi timpul să încercați un alt fir sau să revizuiți felul în care legați nodul (ambele pot cauza problema). Problema 2: Firul de pescuit se încurcă sau se răsucește des. Pentru a preveni încurcarea, este important ca atunci când așezăm firul pe tambur sa o facem în mod corect, aplicând o ușoară tensiune. Nu trebuie să depășim buza tamburului. De asemenea atunci când aruncați, deplasați lanseta și lestul  într-o mișcare lină și continuă și evitați să o smuciți.

Atunci când nu sunteți la pescuit, stocați tamburii și mulinetele în locuri în care lumina soarelui nu le atinge direct, locuri umbroase întunecate.  Intrucât la suprafața bălților se formează biofilm, care aderă la firele noastre, acesta trebuie curățat și degresat din când în când. Pentru a face acest lucru fie scufundăm tamburii într-un un vas de apă în care ați pus câteva picături de detergent universal de vase, fie- varianta pe care o prefer și o recomand – legăm un burete de vase cu detergent pe un pichet, și recuperăm firul prin acel burete. Eu prefer se folosesc un raport de o 1/20 (detergent /apa ). Desigur există și soluții comerciale precum și spray-ul degresant pentru firele scufundătoare.

Când ar trebui să înlocuiești firul ?  Răspunsul poate varia în funcție de tipul de fir de pescuit și de condițiile de apă. În general, ar trebui să vă înlocuiți firul oricând începe să prezinte semne de uzură sau dacă se încurcă foarte frecvent. Un alt semn poate fi faptul că se rupe foarte ușor la nod (pare că se sfărâmă la strângere). Dacă vă folosiți linia de pescuit în mod regulat, este o idee bună să o inspectați și curățați din când în când, pentru a vă asigura că rămâne în stare bună. Dacă observați vreo deteriorare, cel mai bine este să o înlocuiți înainte de a merge din nou pe malul apei.  De regulă, pentru pescarii care realizează 30-40 de partide de pescuit pe an este recomandat ca pe la jumătatea a doua a sezonului să întoarcă firele pe tamburi ( primii câțiva zeci de metri, mai folosiți ajung ultimii, la baza tamburului). Desigur iarna sau la începutul sezonului) este recomandat să înlocuim cu totul, să schimbăm firele de pe mulinetă. 

Culoarea firului pare mai degrabă o extravaganță însă ea contează suficient de mult atunci când vine vorba de pescuitul staționar pe ape limpezi, în partidele de pescuit de noapte, sau la pescuitul răpitorilor. Altfel spus,  în situați specifice.  Atunci când selectați un fir colorat, este important să alegeți culoarea care vă oferă în același timp un camuflaj bun în apă, dar și o vizibilitate potrivită cu tipul și locul de pescuit și condițiile partidei.  De exemplu, culorile luminoase, fluo, sunt bune pentru pescuitul de noapte sau în condiții de vizibilitate redusă. De asemenea sunt potrivite când avem nevoie să avem un control foarte bun al nălucilor sau al drilului in zone complicate. Culorile mai închise sunt mai bune pentru pescuitul în apă tulbure. Alegerea culorii firului este importantă, deoarece poate afecta modul în care peștii văd sau percep capcanele noastre. Diferite tipuri de lumină pot fi reflectate diferit pe fire de culori diferite. De exemplu, atunci când se pescuiește în ape limpezi, un fir transparent este ideal, pe când unul de orice culoare, deschisă sau închisă poate contraindicat pentru că peștii pot să îl vadă mai ușor.

Cele mai bune fire de pescuit la vargă au următoarele caracteristici: Tip: monofilament; diametrul mai mare sau egal cu 0.14mm ; putere de rupere mare ; rezistență bună la nod ; elasticitate medie ; culoarea neutră asemănătoare cu a apei sau transparent. Despre firele din staționar vom discuta și  separat, dar, cele mai bune fire pentru tehnica Match au următoarele caracteristici: Tip : monofilament; greutate mare ( fir scufundător ); memorie redusă ; elasticitate redusă ( senzitivitate mare); culoare neutră ;

Cele mai bune fire de pescuit la răpitori – tehnica spining au următoarele caracteristici: diametrul redus; rezistență bună la rupere ; rezistent la nod elasticitate redusă sau medie  absența memoriei  suplețe  culori deschise vizibile pentru un control cât mai precis al nălucii. Unul dintre cei mai importanți factori este dat de specia de pești pe care o vei urmări. La șalău este recomandat firul textil pe când la știucă, mai ales în ape deschise monofilamentul (desigur cu strună de metal/tungsten la capăt) ar fi prima recomandare, urmata de un textil cu diametrul de 0.12mm.  În funcție de tipul de apă pe care se pescuiește, la șalău pe Dunăre , de exemplu putem prefera un fir de 0.10mm pe când pe lac sau alte ape 0.08 ar fi prima opțiune, iar la biban coborâm până la 0.06mm. 

Cele mai bune fire principale pentru pescuitul la feeder Tip : monofilament. elasticitate redusă /medie diametrul … pentru distante de pana la 60-70m – 0.25mm, pentru distante de peste 100m – 0.18mm. rezistență bună. culori apropiate de cele de pe fundul apei/ substrat rezistența bună la abraziune Pescuit la crap- lansat din mână:  Tip: monofilament. Diametru: mai mare sau egal cu 0.25mm (caz extrem 0.22mm) Elasticitate medie. Rezistența foarte bună. Este de preferat un fir suplu, mătăsos care ne va permite lanseuri la distanțe mai mari. Optăm pentru cel mai mare diametru cu care putem ajunge la distanța dorită, nu cel mai subțire, deoarece discutăm aici despre pescuitul peștilor cu talie mare. Personal, recomand ca diametrul minim al firelor de crap să fie de 0.25mm (real) . Pescuit la Crap – plantat: Tip: monofilament sau textil. Diametru: 0.40mm mono, 0.20 textil. Elasticitate : mică. Rezistența la nod și abraziune: foarte mare. Culori : orice culoare , cu accent pe cele foarte vizibile în pescuitul de noapte. Așadar , chiar si când stilul pescăresc e același (pescuitul crapului), pot exista diferențe mari între opțiunile perfecte. Un pescar care plantează montura cu vaporașul la 2-300m distanta mare va folosi adesea un fir mai gros, fie monofilament de peste 0.35-0.40mm, fie textil. Iar la distanțe și mai mari probabil va opta exclusiv pentru fir textil. Pentru a atinge distanța maximă lansând din mână este nevoie ca diametrul firului principal să fie unul redus(0.22-0.25mm- dacă regulamentul bălții permite), așadar va opta pentru un fir subțire prin comparație cu cel utilizat in pescuitul plantat. Dacă pentru prima situație un fir gros, cu elongație redusă, este ideal, pentru ce-a de-a doua, ideal înseamnă alegerea firului cu diametru redus, eventual care să fie și foarte mătăsos, astfel încât să alunece foarte ușor prin inele. Iar pentru sondare și nădire firul …

Cele mai bune fire principale pentru pescuitul la feeder Despre pescuit »

Din capul locului trebuie să repet și să subliniez faptul că este foarte important să folosim firul potrivit pentru situația de pescuit specifică și, bineînțeles, stilul practicat.  Alegerea cea mai bună de fir pentru pescuitul la feeder nu este similara cu firul de pescuit pentru crap. Din păcate nu este posibil să avem toate avantajele într-un singur tip sau model de fir. De aceea, este important să înțelegem unde și când se recomandă sa fie folosit fiecare în parte. Doar astfel vom putea alege un fir cu caracteristici cât mai apropiate celor dorite de noi.  Un fir bun de pescuit trebuie sa îndeplinească următoarele caracteristici: Rezistenta la rupere bună: Firul trebuie sa fie suficient de rezistent pentru a face fata forțelor aplicate in timpul luptei cu pestele. Elasticitate: Firul trebuie sa aibă o anumită elasticitate pentru a absorbi șocurile si pentru a permite pescarului sa mențină controlul asupra peștilor. Însă un fir prea elastic ar putea afecta următoarea caracteristică, sensibilitatea. Sensibilitate: Firul trebuie sa fie suficient de sensibil pentru a detecta orice activitate sau rezistenta din partea peștilor, sau să transmită semnalul de la cârlig către semnalizator (plută, vârf, senzor). Firele fără elasticitate precum firul textil transmite foarte bine vibrațiile. Suplețe: Ca regulă generală, atunci când pescuim, este mai bine să folosim un tip de fir de pescuit principal mai moale și mai flexibil.Firele rigide își au rolul lor în anumite monturi, sau când sunt folosite ca fire. Dar nu sunt recomandate ca fire principale. Un fir de rigiditate medie va avea o frecarea mai mare cu buza tamburului și inele lansetei ceea ce va duce la reducerea distanței maxime atinse. Greutate: Firul trebuie sa aibă o greutate potrivită pentru tehnica de pescuit, distanța dar și specia de peste țintă. Un fir greu se va scufunda mai rapid, însă va limita distanta maximă …

Alegerea firelor de pescuit în funcție de stilul practicat Despre pescuit »

Nodurile reprezintă de regulă veriga slabă dintre pește și pescar. Tocmai de aceea este important să învățăm cum sa efectuăm corect cele mai uzuale noduri pescărești. Ele vor avea păstra astfel o rezistență cât mai bună. Nodurile pe care le legați pot inclina într-o parte sau alta succesul in lupta cu peștele. Tocmai de aceea, aici le-am dedicat o secțiune specială și așadar o atenție deosebită. Dacă sunteți nou în pescuit, este posibil să nu înțelegeți diferitele tipuri de noduri și ce noduri să utilizați pentru fiecare scenariu de pescuit. Desigur chiar si cele mai bune fire de pescuit si cele mai rezistente noduri necesita umectare înainte de strângere.

Avantaje și caracteristici ale firelor monofilament: Firele monofilament au diametru suficient de precis și constant mai ales în cazul celor care au certificare EFTTA) . Au o elasticitate destul de mare ( de regula o elongația firului e de până la 30% în cazul firelor monofilament ).Aceasta ne ajută în dril atenuând șocurile și diminuând riscul ca cârligul să sară din gura peștelui.  Au rezistență bună la nod si sunt suficient de rezistente pentru aplicațiile obișnuite. Au un preț relativ redus prin comparație cu Fluorocarbonul și mai ales cu firul textil.  Se găsesc într-o varietate mare de culori ( de la transparent la negru, de la alb la roz ș.a.m.d) Avantaje și caracteristici ale firelor de fluorocarbon Transparența- faptul ca este foarte puțin vizibil în apă (lucru important când condițiile de pescuit impun discreția maxima). Firul fluorocarbon are o greutate specifică mare. Rezistență destul de bună la abraziune. Senzitivitate mare ( elongație mică) ceea ce face transmiterea în băț sau lansetă a oricărui semnal mult mai bine. Excelentă rezistență la radiațiile ultraviolete. Avantaje și caracteristici ale firelor împletite/textile Putere de rupere extraordinar de mare. Rezistența excelentă la nod. Elongație 0 – sensitivitate maximă. Durată de viață mult mai bună / lungă/ față de firele mono sau fluoro. Foarte moi/ mătăsoase . Știu că la prima vedere, firul textil poate părea mai scump, dar pe termen lung poate fi mai avantajos. Dacă, de exemplu, ai nevoie să schimbi monofilamentul macar o data într-un sezon, firul textil poate fi folosit cu succes pentru mai mulți ani. Drilul executat cand utilizam firul textil este, de asemenea, unul care furnizeaza mai multe informatii despre ce se afla la o capătul celalalt, pentru ca vei simți fiecare atac sau mișcare a peștelui în apă. Utilizat pentru sondare textilul este firul care ne „traduce” ce e sub apa …

Avantaje și caracteristici ale firelor de pescuit Despre pescuit »

Pe rolele de fire din comerț vom regăsi așadar următoarele: Tipul firului; Diametrul firului (grosimea firului ); Capacitatea rolei (lungimea totală a firului de pe rolă; Puterea de rupere specificată de producător (greutatea maxima pe care o susține); Din păcate însă nu întotdeauna valorile declarate de producători sunt cele reale. Cel mai adesea diametrul real este unul sensibil mai mare decât cel declarant. Asociația germană de inspecții tehnice, cunoscută ca TÜV a efectuat mai multe cercetări atât pe piața germana cât și pe piața franceză și au concluzionat că peste 90% din fire sunt inscripționate eronat. Altfel spus, marea majoritate a producătorilor dezinformează în datele trecute pe ambalaj. Acest lucru nu se întâmplă doar în cazul diametrului ci și în cazul puterii de rupere. Dar puterea de rupere a firului o consider mai puțin relevantă, din alte două motive: Producătorii folosesc sisteme de testare diferite între ei, așadar valorile nu sunt direct comparabile. Noi folosim astăzi bețe și lansete care amortizează foarte mult și care ne ajută să scoatem pești de dimensiuni considerabile fără riscul ruperii firului chiar dacă este vorba de un diametru foarte mic.  În cazul firului monofilament, trebuie spus că dacă are pe el marcajul „EFTTA Approved”, atunci diametrul declarat este cel mai adesea apropiat de diametrul real. Pentru a putea adera la EFTTA, producătorii sunt obligați sa respecte mai multe prevederi printre care și următoarea: ” să imprime pe produsele lor descrieri clare și corecte în termeni de diametre și puteri de rupere, care sunt ușor de înțeles, corecte și respectând legile privind protecția consumatorilor și standardele industriei, în conformitate cu standardele ISO 2062„. Însă chiar și certificarea EFTTA, permite o deviație de +/-10% față de valoarea declarată.

Unele fire de pescuit se obțin prin împletirea mai multor fire extrem de subțiri, sau fibre textile artificiale, și apoi acoperirea acestora cu un strat special. Aceste fire împletite sunt cunoscute popular cu denumirea de fir textil.  Firul textil este mult mai rezistent decât firul monofilament cu același diametru, are zero întindere (alungire) și este astfel mult mai senzitiv decât mono, oferindu-vă abilitatea de a simți /vedea mai bine mușcăturile mai ușoare ale peștilor.  Rezistența firului textil la nod este, desigur, una foarte bună. Textilul este de asemenea foarte rezistent la abraziune, ceea ce îl face un produs ideal pentru pescuitul la spining în jurul structurilor submerse. Este utilizat si ca înaintaș în pescuitul la method feeeder la distanțe mari. Poate ajuta in pescuitul clasic la coșuleț pentru semnalizarea trăsăturilor peștilor timizi.  Dezavantajele firului împletit sunt date de faptul că, deoarece nu are nicio întindere, nu iartă greșelile începătorilor, că în tensiune poate acționa asemeni unui fierăstrău si poate tăia inelele din materiale moi, precum și orice altceva vine în contact cu el, inclusiv degetele! Firul textil sau împletit este cel mai adesea obținut împletirea unor fibre de polietilenă cu greutatea moleculară superioară ( numite fibre Spectra sau Dyneema) sau din fibre de polietilena tereftalată (PET) denumite Dacron.  Merită menționat faptul că pe piața noastră se regăsesc cel mai adesea adeseori fire textile împletite din patru sau din 8 fibre/spire, însă există și alte variante.  Adepții firului împletit din 4 spire argumentează faptul că la diametre similare firul împletit din patru fâșii are o rezistență la abraziune mai bună. Acest lucru ar avea sens având în vedere că o fâșie din firul împletit în patru este dublă ca grosime față de una din firul împletit în 8.  De asemenea firul împletit în patru este adeseori semnificativ mai ieftin decât cel împletit în 8.  Cu toate acestea trebuie să spun …

Fir multifilament (firul textil sau fir impletit) Despre pescuit »

Un fir fluorocarbon este în esență tot un fir tip mono, obținut însă din fluoropolimeri. Vorbim așadar de un material special a cărui principală caracteristică este că refractă lumina într-un mod foarte similar cu apa, făcându-l așadar aproape invizibil pentru pești.  Firele de fluorocarbon, folosite ca fir principal, au devenit populare în rândul pescarilor din mai multe motive, dar în principal datorită durabilității lor. Fluorocarbonul este o alegere populară în rândul pescarilor de răpitor sau a celor care pescuiesc in mare pentru capacittatea sa de a rezista la abraziuni (zgârieturi și ciupituri cauzate de dinții răpitorilor, de scoici sau pietre). Deloc neglijabile sunt și celelalte caracteristici ale fluorocarbonului: Este aproape sută la sută rezistent la UV Nu absoarbe apa (monofilamentul scufundat in apa mult timp absoarbe o cantitate infimă de apă și își modifică diametrul) Se scufundă de regulă mai rapid decât monofilamentul (are o densitate mai mare).  Principalele avantaje pe care le  are fluorocarbonul față de mono este invizibilitatea sa în apă datorită indicelui său de refracție sus menționat și rezistența la abraziune. Acest lucru face ca firele fluorocarbon să fie o alegere excelentă pentru situații cu apă limpede sau atunci când pescarul urmărește pești timizi și precauți care ar putea fi ușor speriați de mono.  Dezavantajul este dat de faptul că flouro nu este la fel de suplu, și prețul său este unul sensibil mai mare decât mono. Întrucât fluoro se scufundă mai repede decât mono, poate fi o opțiune mai potrivită în momentele în care pescarul de răpitor dorește ca năluca să evolueze rapid la o adâncime mai mare.  Cumulat cu rezistența la abraziune, fluorocarbonul este  mai potrivit pentru pescuitul în zone substrat cu scoici, cu structuri sau vegetație ascunsă, crescându-ne șansele de a captura peștii care ar vrea să se refugieze acolo în timpul drilului.

Monofilamentul este disponibil în diferite diametre și rezistențe dar și într-o mare varietate de culori. Este cel mai ieftin tip disponibil. Este adesea preferat datorită raportului dintre eficiența și prețului său. Are o bună rezistență la noduri, un grad relativ elasticitate /alungire (amortizând șocurile), precum si o oarecare rezistență la abraziune. Cu toate acestea, monofilamentul are slăbiciunile sale, firele mono putând fi degradate în timp de lumina soarelui, și de asemenea, având parte de un fenomen numit „memorie”, pe care îl voi explica în cele ce urmează.  Despre memoria firului de pescuit Memoria firului de pescuit monofilament este un fenomen care face ca firul să aibă tendința de a reveni la o formă anterioară in care a fost îndoit, înfășurat sau încolăcit. Pare că firul știe să-și amintească forma inițială, chiar și după ce a fost îndreptata sau întins. capacitatea firului de a memora forma nu este un lucru dorit de noi, ca pescari. Acest fenomen este cauzat de structura moleculară a firelor mono, care este alcătuită din polimeri lungi și subțiri. Acești polimeri sunt foarte flexibili și pot fi îndoiți și răsuciți fără a se rupe. Cu toate acestea, atunci când linia este eliberată, polimerii revin la forma lor originală, ceea ce face ca linia să-și „amintească” forma inițială.  Efectul de memorie apare cu precădere la firele mono cu elasticitate redusă și se poate manifesta, de exemplu, în felul următor: spirele de fir de pe rola sau de pe tamburul mulinetei au tendința de a păstra o formă de spirală când sunt eliberate și chair și după o anumită tensionare.  Memoria firelor este adesea descrisă în termeni de „fir cu memorie scăzută”, fir fără memorie, sau fir cu memorie ridicătă, dar nu există o unitate de măsură asociată cu acest parametru, aprecierea fiind subiectivă.  Pentru a ilustra conceptul, un fir monofilament poate fi tras ușor de …

Firul monofilament Despre pescuit »

Există două tipuri principale de linii de pescuit:  monofilament multifilament Monofilamentul este fabricat dintr-un singur fir, o singură fibră, în timp ce multifilamentul este fabricat din mai multe fire (sau fibre) împletite împreună, de unde derivă și numele lor.  În practică însă vorbim frecvent despre 3 tipuri, fiindcă separăm monofilamentul în două – fir clasic și fir fluorocarbon. Fiecare tip este conceput și indicat pentru anumite utilizări. Fiecare tip de fir este denumit popular cu termeni diferiți, după cum urmează:  Linia monofilament este adesea denumită prescurtat ca „Mono”. In unele zone firului de monofilament ise se spune și „gută” , ață, precum și nailon.  Linia din fluorocarbon este de obicei denumit „Fluoro” (cu varianta scurtă „Floro”).  Firul multifilament este de obicei denumit „Textil” sau fir împletit.  Istoria firelor moderne Firele de pescuit așa cum le cunoaștem astăzi sunt datorate unei invenții apărută în jurul anului 1935.  Este vorba de Nylon, pe care noi l- am metamorfozat în limba română în „nailon„, o fibră sintetică dezvoltată inițial pentru industria ciorapilor de damă.  Monofilamentul se obținea așadar inițial din simple pelete de Nylon care erau lichefiate si trecute printr-o o mașină de extrudare. Astăzi se folosesc alte materiale, varianta preferată de mai toți producătorii fiind utilizarea unei polietilene cu greutate moleculară foarte ridicată.  Acastă polietilenă este un tip de material plastic optimizat pentru multiple aplicații și specificații, dintre care cele mai interesante pentru pescari sunt:  Rezistență bună la abraziune,  rezistență la impact,  coeficient scăzut de frecare,  proprietățile bune de auto-lubrifiere,  rezistența la temperatură scăzută,  rezistența la coroziunea chimică. Procesul de obținere presupunea topirea sau lichefierea peletelor, si forțarea lichidului prin niște duze foarte fine, la o presiune foarte înaltă. La sfârșitul procesului, firele rezultate sunt răcite într-o baie de apă și sunt întinse, ajungând practic să își dubleze lungimea. Acest proces este repetat de mai multe …

Tipuri de fire de pescuit Despre pescuit »

După cum spuneam mai sus, permisul eliberat de agentia nationala pentru pescuit si acvacultura nu este valabil in Delta Dunării . Pentru practicarea pescuitului recreativ in rezervația Biosferei Deltei aveți nevoie de : Permis de acces în rezervație pentru turiști (permis acces delta); Permis de acces pentru nave și ambarcațiuni- dacă aveți o barcă; Permis de acces pentru autovehicule- daca intrați in Delta cu autovehiculul; Permis de pescuit recreativ/sportiv in ARBDD – (anual) cu valabilitate până la 31 dec; Permisele ARBDD pot fi achiziționate online de pe https://permise.ddbra.ro/, de la automatele instalate la sediul ARBDD direct de la punctele de lucru ARBDD. Despre permisele ARBDD online:  Permisele pot fi achiziționate anticipat (de exemplu: achiziționez acum permis de acces șalupă pentru 7 zile începând de joi, săptămâna viitoare);  Permisele anuale sunt valabile până la 31 decembrie ale anului pentru care se achiziționează, indiferent de data achiziționării.  O persoană sau o societate poate achiziționa permise pentru mai multe persoane (de exemplu, un agent de turism poate achiziționa permisele pentru un viitor grup de turiști);  Pentru plățile cu card bancar, tranzacție va apărea pe extrasul de cont al clientului plătitor ca: www.plationline.ro sau Plationline;  La finalizarea cu succes a tranzacției, permisul/ permisele vor fi trimise ca fișier pdf atașat la adresa de e-mail declarată de dvs.  Fiecare permis trebuie imprimat, decupat, iar titularul trebuie să-l poarte asupra lui pe teritoriul Rezervației Biosferei Delta Dunării și să-l prezinte organelor de control, odată cu actele de identitate;  Permisele ARBDD conțin elemente unice de identificare (text/grafică), iar agenții de control au dispozitive de citire și validare automată a acestora.