Un fir fluorocarbon este în esență tot un fir tip mono, obținut însă din fluoropolimeri. Vorbim așadar de un material special a cărui principală caracteristică este că refractă lumina într-un mod foarte similar cu apa, făcându-l așadar aproape invizibil pentru pești.
Firele de fluorocarbon, folosite ca fir principal, au devenit populare în rândul pescarilor din mai multe motive, dar în principal datorită durabilității lor.
Fluorocarbonul este o alegere populară în rândul pescarilor de răpitor sau a celor care pescuiesc in mare pentru capacittatea sa de a rezista la abraziuni (zgârieturi și ciupituri cauzate de dinții răpitorilor, de scoici sau pietre).
Deloc neglijabile sunt și celelalte caracteristici ale fluorocarbonului:
- Este aproape sută la sută rezistent la UV
- Nu absoarbe apa (monofilamentul scufundat in apa mult timp absoarbe o cantitate infimă de apă și își modifică diametrul)
- Se scufundă de regulă mai rapid decât monofilamentul (are o densitate mai mare).
Principalele avantaje pe care le are fluorocarbonul față de mono este invizibilitatea sa în apă datorită indicelui său de refracție sus menționat și rezistența la abraziune.
Acest lucru face ca firele fluorocarbon să fie o alegere excelentă pentru situații cu apă limpede sau atunci când pescarul urmărește pești timizi și precauți care ar putea fi ușor speriați de mono.
Dezavantajul este dat de faptul că flouro nu este la fel de suplu, și prețul său este unul sensibil mai mare decât mono.
Întrucât fluoro se scufundă mai repede decât mono, poate fi o opțiune mai potrivită în momentele în care pescarul de răpitor dorește ca năluca să evolueze rapid la o adâncime mai mare.
Cumulat cu rezistența la abraziune, fluorocarbonul este mai potrivit pentru pescuitul în zone substrat cu scoici, cu structuri sau vegetație ascunsă, crescându-ne șansele de a captura peștii care ar vrea să se refugieze acolo în timpul drilului.