De ce nu trage peștele?

Acum ca suntem familiarizați cu influența pe care o poate avea temperatura apei asupra peștilor, trebuie să vedem cum o transpunem în practică, ținând cont că există și mulți alți factori în joc.

În apa rece, enzimele care digeră hrana, aflate în tubul digestiv al peștilor, acționează foarte lent. Prin urmare, este nevoie de destul de mult timp pentru ca ceea ce mănâncă un pește să fie complet digerat și utilizat, iar peștii sunt aproape inactivi în aceasta perioada de digestie.

Pe măsură ce apa se încălzește, aceste enzime sunt activate și peștii mănâncă mai des. Așadar, nada noastră trebuie adaptată atât cantitativ cât și calitativ în funcție de acest aspect în stilurile de pescuit staționar sau crap. Nădirea trebuie făcută cu elemente care sunt ușor digerabile, particule care se dizolva sau digera ușor (pelete, solubile etc).

In caz contrar, ne putem sabota singuri partida, introducând elemente care vor reduce șansele ca pestele care se hrănește în zona, să fie mai apuce să fie atras și de momeala de la cârlig.

În mod similar, atunci când apa este prea caldă, deoarece aceasta nu conține suficient oxigen, determina peștii sa devin inactivi. In aceste momente, locurile in care apa este mai oxigenata (izvoare submerse, lângă aeratoare, la intrarea apei in lac, oriunde se produce mișcarea suprafeței apei mai des), vor deveni și locurile in care vom găsi peștii adunați.

Totuși, în timp ce temperaturile apei joacă un rol important în felul în care peștii se vor hrăni, temperatura nu este singurul factor care afectează peștele. Calitatea apei, adâncimea apei, disponibilitatea hranei naturale și densitatea de pești într-o apă sunt, de asemenea, factori de care vom dori să ținem cont atunci când vizăm anumiți pești.

În timp ce e de dorit să ne  asigurăm că suntem la pescuit pe o apă care are temperatura potrivită, este, de asemenea, important să ne dăm seama cum să pescuim la momentul potrivit (ce tehnica abordăm), și să ne asigurăm că suntem în locul potrivit.

Dacă pescarii din imediata apropiere au activitate, atunci merită să încercăm să înțelegem ce fac ei diferit, pentru a ne îmbunătăți șansele de a prinde. Dacă nu sunt pescari, atunci merită să depunem un efort suplimentar pentru a înțelege ce se întâmplă sub apă. Sunt vizibile semne ale activității peștilor, a insectelor acvatice, sau chiar a pasărilor de baltă?

Am avut, de-a lungul timpului parte de diverse situații dintre care îmi amintesc una in care o eclozare masiva a larvelor de chironomide, a determinat peștii pe care ii urmăream sa vâneze aceste larve si să se ridice în masa apei, devenind extrem de mofturoși si selectivi în ceea ce mâncau. Schimbarea momelii cu un sigur vierme roșu (mai apropiat de ceea ce mâncau atunci) mai păcălea câțiva pești, însă orice altceva era ignorat cu brio. Nu va imaginați ca am găsit imediat soluția. Am trecut prin multe altele pana acolo. Genul acesta de informație, trecut cu grija în carnețelul propriu, poate însă deveni o resursă grozavă pentru o situație similară.

Dar dacă nu sunt semne de acest fel vizibile? Dacă știm că apa respectivă deține o cantitate semnificativă de pești, și am eliminat din factorii ușor de urmărit, atunci ne putem uita si la vechea zicala ce umbla printre pescari si care spune ca “schimbi locul, schimbi norocul”.

Schimbarea locului cu unul care poate prezenta condiții diferite, poate crește șansele de a găsi peștii mai ușor. Pentru ca nu de puține ori aceștia stau mult mai grupați decât își imaginează pescarul obișnuit.

Este necesar așadar să fim mobili și să căutăm tot timpul locurile “fierbinți”.