Există două tipuri principale de linii de pescuit:
- monofilament
- multifilament
Monofilamentul este fabricat dintr-un singur fir, o singură fibră, în timp ce multifilamentul este fabricat din mai multe fire (sau fibre) împletite împreună, de unde derivă și numele lor.
În practică însă vorbim frecvent despre 3 tipuri, fiindcă separăm monofilamentul în două – fir clasic și fir fluorocarbon. Fiecare tip este conceput și indicat pentru anumite utilizări.
Fiecare tip de fir este denumit popular cu termeni diferiți, după cum urmează:
- Linia monofilament este adesea denumită prescurtat ca „Mono”. In unele zone firului de monofilament ise se spune și „gută” , ață, precum și nailon.
- Linia din fluorocarbon este de obicei denumit „Fluoro” (cu varianta scurtă „Floro”).
- Firul multifilament este de obicei denumit „Textil” sau fir împletit.
Istoria firelor moderne
Firele de pescuit așa cum le cunoaștem astăzi sunt datorate unei invenții apărută în jurul anului 1935.
Este vorba de Nylon, pe care noi l- am metamorfozat în limba română în „nailon„, o fibră sintetică dezvoltată inițial pentru industria ciorapilor de damă.
Monofilamentul se obținea așadar inițial din simple pelete de Nylon care erau lichefiate si trecute printr-o o mașină de extrudare. Astăzi se folosesc alte materiale, varianta preferată de mai toți producătorii fiind utilizarea unei polietilene cu greutate moleculară foarte ridicată.
Acastă polietilenă este un tip de material plastic optimizat pentru multiple aplicații și specificații, dintre care cele mai interesante pentru pescari sunt:
- Rezistență bună la abraziune,
- rezistență la impact,
- coeficient scăzut de frecare,
- proprietățile bune de auto-lubrifiere,
- rezistența la temperatură scăzută,
- rezistența la coroziunea chimică.
Procesul de obținere presupunea topirea sau lichefierea peletelor, si forțarea lichidului prin niște duze foarte fine, la o presiune foarte înaltă. La sfârșitul procesului, firele rezultate sunt răcite într-o baie de apă și sunt întinse, ajungând practic să își dubleze lungimea. Acest proces este repetat de mai multe ori până când firul ajunge la diametrul dorit.
Astăzi procesul a fost dezvoltat mai mult, în funcție de caracteristicile pe care producătorul vrea să le dea firului. Astfel pot interveni în procesul de producție și alte etape. De exemplu în etapa de lichefiere a peletelor se pot adăuga materiale tip aditivi care să sporească flexibilitatea firului sau care să îi dea o anumită culoare. În mai toate situațiile, firul de pescuit trebuie sa i se aplice suplimentar ( în băi speciale) unele straturi finale care întăresc suprafața, îi dau culoarea finală, cresc rezistență la radiația UV, etc.