Proprietățile celor mai cunoscute specii de pește. Partea 2

Delfinii sunt mamifere cetacee marine (Familia Delphinidae) înrudite cu balenele și marsuinii și sunt răspândiți în întreaga lume, hrănindu-se cu pește și calmari. Există în jur de 40 de specii de delfini care variază ca dimensiune de la 1,2 m și 40 kg (delfinii Maui), ajungând până la 9,5 m și 10 tone (orca sau balena ucigașă). Singurele trei specii de delfin care pătrund în Marea Neagră sunt Phocoena phocoena (marsuinul, focena sau porcul de mare), Tursiops truncatus (afalinul sau delfinul mare sau delfinul cu bot gros) și Delphinus delphis (delfinul comun). Anual, în jur de o sută de delfini eșuează pe litoralul românesc, majoritatea acestora deoarece sunt prinși în năvoadele braconierilor.

Ghiborțul (Acerina cernua) face parte din familia percidelor. Seamănă cu bibanul, profilul spatelui fiind mai încovoiat. Ghiborțul este un pește de talie mică, cu o lungime medie de 12-15 cm, rar de 30-32 cm. Greutatea medie în apele din România este de 25-30 g, depăsind rareori 35 g. Carnea sa este gustoasă, mai ales pentru prepararea ciorbei pescărești. Guvidul de mare (Gobius cephalarges) trăiește numai în Marea Neagră și în Marea Azov. Lungimea obișnuită este de 20 cm, dar atinge și 24 cm. Are carne gustoasă, este un pește căutat.

Heringul (Clupea) este unul dintre peștii cei mai importanți pentru consum. Este un pește cu corp suplu alungit, acoperit cu solzi, putând să atingă lungimea de 45 cm și o greutate de 1 kg. Speciile mai importante sunt heringul din Atlantic (Clupea harengus) și heringul din Pacific (Clupea pallasii). În locurile din apropierea coastelor unde heringii își depun icrele au apărut așezări omenești, care cu timpul au devenit orașe comerciale importante. În secolele trecute heringul era ieftin, a fost hrana de bază a populației sărace. Din cauza pescuitului intensiv, populațiile de heringi s-au redus considerabil. Labanul sau chefalul este o specie marină. Dintre chefali, labanul crește cel mai mare ca talie, în mod obișnuit măsoară 25-30 cm și 1,5-2 kg. Carnea labanului este grasă, gustoasă și foarte căutată, dar se alterează repede la căldură.

Lipanul (Thymallus thymallus ) trăiește în zonele imediat inferioare înălțimilor la care se găsește păstrăvul. În România, lipanul trăia cândva în mai multe râuri decât astăzi. Are lungimea de 30-35 cm, atingând rar 40-50 cm. Greutatea medie este de 300-350 g, dar în apele cu adevărat prielnice pentru lipan unele exemplare ating chiar și 500-600 g. Carnea lipanului este gustoasă și extrem de apreciată, este albă, dezlipindu-se în bucăți compacte de pe oase. Constituie un aliment bogat în substanțe nutritive, îndeosebi în lunile mai reci, când nu are nici un gust secundar neplăcut.

Lostrița (Hucho hucho) este reprezentantul cu talia cea mai mare de la noi din țară al familiei salmonidelor. Trăiește numai în bazinul Dunării. Lostrița seamănă foarte mult cu ruda sa, somonul din Atlantic. Carnea lostriței, albă și foarte gustoasă, se consumă îndeosebi afumată. Icrele lostriței sunt comestibile, dealtfel ca ale tuturor salmonidelor. Exemplarele cel mai des întâlnite în apele noastre au o lungime de 70-75 cm și o greutate de 2-3 kilograme. Este cel mai apreciat pește din România. Fiind un pește rar și foarte căutat, există mari restricții în pescuitul său. Importanța sa în pescuitul sportiv o depășește pe cea alimentară. Raritatea lostriței, frumusețea și gustul delicios al cărnii au transformat-o într-un „trofeu« al undițarilor. Specia este protejată de legile naționale și europene.

Merluciul (Merluccius merluccius) este un pește marin din sudul, vestul și nordul Europei, aparținând ordinului gadiformelor, care trăiește în ape cu o adâncime medie de 200 m și cu o temperatură în jurul valorii de 5°C. Se hrănește cu pești mai mici (hamsii etc), calmari și zooplancton. Are comportament canibalistic. Carnea sa este dietetică și foarte bogată în vitamine, minerale, antioxidanți.

Morunul (Huso huso) este un pește marin, care trăiește în Marea Neagră, Marea Adriatică și Marea Caspică și migrează în fluviile din jur pentru reproducere. Este cel mai mare dintre sturionii noștri, putând trece de 7 m lungime iar ca greutate ajunge la 2.000 kg. Este lipsit de solzi, iar corpul este acoperit cu cinci rânduri de plăci (scuturi) osoase mici longitudinale.
Trăiește până la 100 de ani. Are valoare economică foarte mare și este pescuit pentru carnea gustoasă și icrele negre. Morunul este o specie pe cale de dispariție. După depunerea icrelor se reîntoarce în mare, înotând foarte iute mai mult la suprafața apei. Unii rămân pentru a ierna chiar în Dunăre în gropi adânci alături de nisetru.

Scroll to Top