Mreana (Barbus barbus) are lungimea obișnuită de 40-60 cm, iar greutatea medie de 0,8-1 kg, intalnindu-se adeseori și exemplare cu o lungime de 70-80 cm, a căror greutate atinge 2-4 kg. Icrele de mreană nu sunt comestibile, prezentand un anumit grad de toxicitate. Consumul lor poate provoca dureri de cap, greturi și diaree. Carnea mrenei este gustoasă, deși cea a exemplarelor tinere are destul de multe oase.
Novacul sau crapul argintiu nobil, crapul cu cap mare (Hypophthalmichthys nobilis, sinonim Aristichthys nobilis) este un cyprinid de apă dulce originar din apele curgătoare mari din nord-estul Chinei și Extremul Orient, introdus în Statele Unite ale Americii și Europa, în crescătorii, heleșteie, iazuri și râuri. Are o lungime obișnuită de 55-70 cm, lungimea maximă 150 cm și o greutate maximă de 40 kg. Poate trăi 20 ani. Corpul mai înalt decât la sânger, acoperit cu solzi cicloizi relativ mici. Ritmul de creștere este foarte mare, la 2 ani poate să cântărească 0,750-1,950 kg, iar în al treilea an 3-4 kg. Are o mare valoare economică. Carnea este bună. Este comercializat în stare proaspătă, congelată sau afumată.
Obletul (Alburnus alburnus) se găsește aproape în toate apele și lacurile de șes, uneori chiar și în lacurile montane. Are în mod obișnuit lungimea de 12-18 cm și greutatea de 35-45 g. Atinge însă și lungimea de 22 cm și respectiv 50 g. Obletul are o carne gustoasă, apreciată de consumatori. Din solzii obletului se extrag cristale de guanină (printr-un proces tehnologic destul de complicat), material care se folosește la vopsirea perlelor artificiale și a obiectelor de artizanat (în limbajul comercial, se numește “essence d”Orient”).
Păstrăvii sunt pești care trăiesc în special în apele de munte (altitudine de peste 1000 m), ape cu temperatură relativ scăzută și în timpul verii, dar pot fi găsiți și în zonele mai joase, submontane și de deal (altitudini de 250-300 m), cu condiția ca apele să fie puternic oxigenate. Ating 25–30 cm lungime și 0,8-1,6 kg greutate, ajungând excepțional la 50–90 cm lungime și 15 kg greutate. Rata de supraviețuire este extrem de mică (1…3/1000 icre ajung maturi reproducători). Sunt mai multe categorii de păstrăv.
Pastravul indigen (Salmo trutta fario) trăiește exclusiv pe cursurile superioare ale râurilor montane și în lacurile dintre munți, poate fi întâlnit și în unele pâraie din Țara Bârsei, la înălțimi ce depășesc 400 m altitudine, cu apele cristaline și foarte reci (max. 12 grade Celsius vara). Musculatura păstrăvului indigen este extrem de dezvoltată, asigurându-i o mare mobilitate în apele repezi de munte. Păstrăvul indigen are un colorit splendid (pete roșii. albastre, alb-gălbui), cu reflexe metalice. Și culoarea cărnii poate varia, de obicei fiind albă sau alb-roză. Exemplarele cele mai numeroase din apele noastre au o lungime de 20-40 cm și o greutate medie de 150-250 g. Peștele agreează numai apele limpezi, cristaline, iar în locurile unde s-a semnalat chiar și cea mai mică poluare, populația de păstrăv indigen scade imediat în mod simțitor. O acțiune nefastă asupra păstrăvului o au și defrișările neraționale ale zonelor împădurite. O singură femelă depune la fiecare kilogram greutate corporală căte 1500-2000 icre, de culoare roșie-portocalie, cu un diametru de 4-5 mm. Carnea păstrăvului indigen este lipsită de oase și nu are nici un fel de gusturi secundare. Tratatele gastronomice din întreaga lume menționează acest pește ca pe unul dintre cei mai gustoși.
Păstrăvul de lac (Salmo trutta lacustris ) a fost adus din apele reci ale Suediei în lacurile montane din Europa. În condițiile apelor din România, valorile medii ale lungimii și greutății sunt de 50-70 cm, respectiv de 1-1,5 kg. Un păstrăv de lac de mărime medie 1-1,5 kg depune circa 18-20000 de boabe de icre de culoare roz, cu un diametru de 3-3,5 mm fiecare.
Păstrăvul curcubeu (Salmo gairdneri irideus ) este un alt reprezentant adus din California, în anii 1880. Este crescut cu mare succes în crescătoriile industriale de pe continent, fiind vândut apoi pe piață, ca un produs extrem de solicitat îndeosebi de marile restaurante. Ritmul de creștere al păstrăvului curcubeu este mult mai rapid în comparație cu al celui indigen, în condiții de crescătorie, unde valorifică cu eficiență nutrețul dar mai ales hrana provenită de la abatoare. Carnea păstrăvului curcubeu din râurile montane este identică la gust cu cea a păstrăvului indigen, păstrăvii curcubeu crescuți în heleșteie au un gust inferior, din cauza hranei. Carnea lor este puțin mai grasă decât cea a păstrăvului indigen.
Plătica (Abramis brama) este pește de apă dulce. Deși uneori poate atinge vârste respectabile nu crește la dimensiuni foarte mari: lungimea medie este de 30-50 cm, la o greutate medie de 0,5-1 kg. Deși atunci când sunt scoase din apă mor destul de repede, plăticile rezistă în apă și în condițiile în care conținutul de oxigen dizolvat este relativ mic. Carnea plăticii este gustoasă, albă, cu oase destul de multe, icrele sunt gustoase.