Pescuitul la caras primăvara devreme începe de regulă odată cu debutul lunii martie sau cel târziu în prima parte a lui aprilie.
În fiecare an nu ratez această perioadă, deoarece este cea în care carașii de talie mare ies la hrănire.
După o iarnă îndelungată, carașii vor fi înfometați. Nevând multă hrană naturală la dispoziție se vor baza pe cea oferită de pescari.
Cele mai prolifice partide la caras le-am avut întotdeauna la debutul primăverii sau toamna târziu. Apa fiind destul de rece, carașii mici nu răspund la fel de activ. Astfel putem face mai ușor procesul de selecție.
În funcție de temperaturile și evoluția vremii carașii se pot muta de un loc la altul. Dacă ne alfăm într-o perioadă de înclălzire vor căuta apă mică. În schimb, în cazul răcirii vremii, carașii se vor muta pe apă ceva mai adâncă.
Este foarte important să ținem cont de acest aspect deoarece este primul cu care trebuie să începem partida de pescuit.
Cele mai populare tehnici de pescuit la caras primăvara sunt : feeder-ul și varga. În cele ce urmează voi detalia pe rând cum abordez cele 2 stiluri.
Pescuitul la feeder
Partidele de pescuit cu lansete de tip feeder având ca țintă carașii sunt de-a dreptul spectaculoase uneori.
Dacă reușim să adunăm carașii pe vad, aceștia se vor hrăni intens. Vom avea trăsături la câteva minute, iar șansele să prindem doar carași mari sunt crescute.
De-a lungul anilor m-am bucurat de multe ieșiri de genul. Rețeta ,,succes-ului” este destul de simplă.
Cu toții știm că diminețile de primăvară sunt destul de reci. Prin urmare, încep partida lansând monturile către zona mai adâncă a locului de pescuit.
Pescuitul clipsat de mare precizie este extrem de important. Dacă aruncăm la întâmplare și împrăștiem nada pe o suprafața ridicată, șansele de a atrage carașii în loc scad considerabil. Așadar, clipsez lansetele și încerc să arunc cât mai grupat.
De regulă pescuiesc cu 2 feedere. Întâi le clipsez pe distanțe diferite. După ce identific porțiunea în care mânâncă carașii, clipsez și al doilea feeder pe aceeași distanță.
În proporție de 80-90% peștii nu vor părăsi aceea zonă. Dacă le oferim o nadă de calitate cu siguranță îi vom putea ține pe vad.
Totuși am avut și partide în care carașii s-au mutat, odată cu încălzirea vremii sau începerea vântului. Voi veni cu 2 exemple concrete, de pe aceeași baltă.
Balta respectivă are lățimea de aprox. 100-110 m. Porțiunea mai adâncă se află la 50-80 m. Forma substratului este exact precum o oală. Diminteața am prins extraordinar de bine pescuind în 60 m. Până în orele 12-14 totul a descurs conform planlui.
La jumătatea partidei a început un vânt puternic din spate. Carașii au părăsit vadul de la 60 m și s-au mutat la aprox. 90 m, ceva mai aproape de stuf.
Fără a înțelege cum identificăm zonele pe care se află carașii șansele de a avea partide reușite scad. Nu este suficient doar să nădim intens un loc și să așteptăm. Carașii, asemeni crapilor au anumite trasee, iar primăvara se abat cu atât mai puțin de la acele rute.
Am discutat despre acest aspect înaintea monturilor, nadelor, șamd. deoarece este cu siguranță cel care contează cel mai mult. Plasarea corectă a monturilor și pescuitul clipsat sunt cap de listă fără doar și poate.
Despre nada ideală pentru carași primăvara s-ar putea vorbi pagini întregi. Voi încerca să descriu pe scurt criteriile după care mă ghidez în alegerea nadei.
Culoarea nadei este prima la care mă gândesc. Primăvara, culorile aprinse nu sunt tocmai ideale (roșu / galben). Apa fiind destul de limpede, nadele deschise, contrastante cu culoarea substratului pot produce suspiciunea carașilor. De aceea, adesea mizez pe unele maronii sau negre. Desigur, dacă apa este relativ tulbure, putem pescui și cu alte culori.
Granulația nadei potrivită este una fină spre medie. Nadele cu particule mari pot sătura rapid carașii și sunt de evitat. În nadă putem introduce și o cantitate redusă de micropelete.
Tipul nadei, cerealieră sau fishmeal, este un alt criteriu de luat în calcul. De obicei mizez pe nade cerealiere, dar am avut rezultate excelente și pe nade combinate (cerealieră + fishmeal).
Nadele de tip fishmeal (cu făină de pește), având un aport proteic ridicat și o solubilitate redusă în apă, le văd cumva mai utile în perioadele mai calde. Totuși asta nu înseamnă că nu putem prinde carași primăvara și cu aceste nade. Dacă pe balta pe care ne aflăm se pescuiește frecvent cu fishmeal, eficiența acestora este clar una crescută.
În ce privește aroma prefer întotdeauna aromele dulci precum : căpșună, caramel, miere, scopex, vanilie. O altă aromă excepțională de sezon și nu numai este usturoiul.
Prepararea nadei este de asemeni un factor de influență. Operațiunea de sitare a nadei nu ar trebui să lipsească din nicio partidă. Trecerea nadei printr-o sită cu ochiuri mici, de 2-3 mm, va asigura omogenizarea nadei, dispersia rapidă în apă și evitarea formării cocoloașelor.
Pentru un plus de aromă și nutriție, partea lichidă a nadei poate conține CSL, diverse arome sau aditivi, ori lichide nutritive. Personal, apelez destul de des la aceste artificii pentru a spori gradul de atracție al nadei.
Momelile de cârlig pe care mizez sunt momelile flotante de mici dimensiuni precum pop up-urile, peletele, wafters-urile sau pufarinele și desigur cele vii, viermii, râmele și larvele de chironomus. Nu strică să avem cât mai multe tipuri de momeli la dispoziție pentru a o alege pe cea potrivită în funcție de preferințele carașilor.
Personal, am avut mult partide excelente pescuind cu pufarine (puffi). Fiind momeli flotante ce ridică forfacul în intregime, sunt foarte ușor de aspirat de către carașii. Consistența pufarinelor odată introduse în apă este una moale, fiind pe placul carașilor mofturoși.
Monturile preferate de pescari pentru caras sunt cele cu momitor sau method feeder cu 1 sau 2 cârlige. Carasul este un pește ce se hrănește excelent în apropierea nadei. De aceea sunt recomandate forfacele scurte de 4-10 cm, pentru ca momeala sa fie plasată exact lângă năditor.
Monturile cu coșuleț pot fi de asemeni productive, dar consider că sunt mai puțin eficiente pe ape stătătoare decât cele cu method/momitor. În schimb, pe Dunăre, coșulețul este alegerea principală, datorită curentului care împinge nada în aval.
Forfacele ideale pentru pescuitul carasului la momitor sau method sunt cele scurte de 4-10 cm cu fire textile suple, de 0.06-0.12 mm. Pentru cosuleț putem folosi fire monofilament sau fluorocarbon de 0.12-0.16 mm în funcțe de talia carașilor.
Cârligele recomandate sunt cele cu tijă destul de subțire, nr 10-16. Asemeni firelor de forfac este necesar să optăm pentru cârlige fine pentru a ne bucura de cât mai mult trăsături.
Referitor la echipamentul de tip feeder, putem pescui eficient cu lansete cu putere aruncare de maxim 90-100 gr de diferite lungimi. Mulinetele poti fi de mărimea 3000-5000 echipate cu fire monofilament de 0.20-0.23 mm. În general, carasul semnalizează destul de bine trăsăturile, iar echipamentul nu trebuie să fie unul exagerat de fin sau foarte pretențios.