Știuca este un pește teritorial, lucru care îl face să trăiască în aproximativ aceleași zone toată viața.
Când vine vorba de vânătoare, știuca are un comportament foarte specific. Are capacitatea de a petrece foarte mult timp aproape inertă, camuflată în vegetație și de a se catapulta brusc asupra prazii, când aceasta se află în apropiere.
Se hrănește, cu precădere, mai intens, de două ori pe zi, dimineața și seara.
Știuca își atacă prada din lateral după care o întoarce astfel încât să o poată înghiți cu capul înainte. Când atacă animale mai mari caută să le înece înainte de a le devora.
Se pare că știucile de dimensiuni mai mici vânează în “haite”, asemenea lupilor, și prin ambuscadă. Un motiv plauzibil ar fi acela că sunt vulnerabile în fața știucilor mai mari. Se știe deja că știucile sunt “canibale” existând năluci care imită cu exactitate aspectul lor.
Știucile de mari dimensiuni “acoperă” teritorii mai mari pe care le survolează în căutarea de bancuri de pești-pradă.
În privința apei și a condițiilor atmosferice, știucile sunt mai active în ape limpezi, când nu plouă. În zilele însorite vizibilitatea știucii crește astfel poate observa obiectele mișcătoare (în special cele care lucesc sau sunt viu colorate) de la o mai mare distanță.
PESCUITUL LA ȘTIUCĂ PE PERIOADA VERII
Pe perioada verii știuca petrece mai mult timp in apă adâncă unde caută temperaturi mai scăzute și invariabile.
PESCUITUL LA ȘTIUCĂ PE PERIOADA IERNII
Iarna, știuca vânează în preajma malului, în și lângă vegetație.
De regulă, indiferent de anotimp, în zilele însorite se deplasează în zonele cu adâncime mică iar în zilele cu vânt puternic migrează în zone mai îndepărtate de mal.