loader image

Nădirea – un element necesar sau un risc inutil?

Iarna nu-i ca vara, iar expresia nădirea este o lamă cu două tăișuri capătă și mai tare contur pe vreme rece.

Cu toții știm că în apă putem introduce oricând nadă, dar odată ajunsă în apă nu o mai putem scoate. Cuvântul cheie ar trebui să fie moderația. Nădirile masive nu sunt recomandate nici pe departe, fiind specifice cele precaute, bazate pe cantități mici.

Când pescuim la intercepție (fără nădire) și când nădim?

De obicei partidele scurte sunt specifice pescuitului la intercepție. Nada ce cade din momitor, plumb striat, pungă sau săculeț PVA pot fi suficiente pentru a stârni interesul crapilor. Pe de altă parte, dacă observăm că avem peștii în zonă și sunt dispuși să să hrănească putem apela la o nădire ușoară, de preferat din cobră.

În partidele mai lungi, de minimum 24 ore, putem nădi regulat, folosind cantități reduse de nadă. Principiul pe care ne vom baza este următorul: avem trăsături nădim, nu avem trăsături, așteptăm ca nada deja aruncată în apă să își facă efectul.

Deoarece crapii nu consumă atât de multă nadă, este ideal să evităm supranădirea locului pe care pescuim. Astfel ne vom mări șansele ca momelile de cârlig să fie descoperite de către alti pești și nu vom face decat să saturăm crapii prezenți în zonă.

Metodele de nădire pot varia în funcție de pescuitul pe care îl practicăm. Indiferent că nădim cu catapulta, spombul, cobra, navomodelul de plantat, sau barca de plantat, este extrem de important să nu împrăștiem nada pe o suprafață mare.

Odată indentificate locurile productive, va trebui să încercăm să le nădim cât mai precis. Nada aruncată pe lângă aceste zone poate fi una irosită, deoarece peștii nu vor ajunge la aceasta în timpul util, ba chiar astfel îi indepărtăm de zonele în care plasăm monturile. În perioadele reci, moderația cu care nădim dar și precizia sunt factori importanți ce pot face diferența între o partidă reușită și una eșuată.

Scroll to Top