Atunci cand avem o varga si dorim sa o dotam cu o linie noua, primul lucru la care ne gadim este ce fir luam, daca acesta rezista la solicitarile capturiilor pe care ni le dorim in juvelnic( apoi urmeaza carligul: cat de mic sa fie, ce culoare. Deseori, pe ultimul plan este lasata pluta si apoi plumbii. Numai ca sunt situatii cand reusita unei partide este hotarata chiar de acest ultim element ! pluta care are rolul de semnalizator care ne avertizeaza, mai mult sau mai putin eficient, ca pestii ataca momeala.  In functie de pretentiile noastre de natura estetica sau functionala, pluta  poate fi realizata din materiale primare ca varful unui cocean de porumb, o pana de gasca etc. sau materiale compozite din lemn de esenta speciala ‘balsa “, plastic, pluta. Partea din pluta care ramane deasupra luciului apei se numeste antena. Mai departe, in functie de distanta la care pescuim si de acuitatea noastra vizuala, antenele plutelor vor fi viu colorate, asa incat sa existe un contrast suficient intre culoarea apei si culoarea antenei.  Cand distanta este mai mare acestea pot fi prevazute in varf cu o bobita viu colorata realizata din polistiren expandat,de lemn de balsa sau plastic . Cea mai importanta cerinta pe care toate plutele trebuie sa o asigure este flotabilitatea.Odata aleasa, pluta trebuie lestata cu ajutorul unor plumbi calibrati, asa incat aceasta sa aiba o pozitie in general verticala pe luciul apei.  Plutele de firma au marcate pe corp si antena o serie de repere care ne indica nivelul optim de scufundare, fiind inscrisa si greutatea plumbilor pentru lestare. Insa ce nu se stie este ca forma plutei joaca un rol esential in viteza de reactie a acesteia si durata timpului de revenire la suprafata atunci cand pestele trage.  O pluta scufundata care revine foarte repede in pozitia initiala va fi denumita “pluta rapida” iar in cazul opus, cand revine mai lent la pozitia …

Secretele plutelor de pescuit Despre pescuit »

In principiu, folosim o pluta cat mai mica, deci si o greutate cat mai mica, in functie de imprejurarile in care pescuim. Astfel vom avea un pescuit sensibil. Carligele: Marimea acestora depinde in primul rand de specia de peste pe care o pescuim. Evitarea rateurilor muscaturilor: daca pluta se scufunda deodata in adanc, semnalizeaza cu mici socuri regulate, deci, in mod normal, dupa inteparea noastra, ar trebui ca prada sa fie prinsa” in carlig. Caznele rateurilor pot fi ori atacul boartei marunte care “ciuguleste” momeala, sau unele neconcordante intre volumul mare al momelii si al carligului si greutatea mica a pestelui. Experienta unor pescari consacrati si buni observatori arata ca unii  pesti ciupesc chiar si firul de nailon verde, crezand ca este vegetatie. Sunt unele rateuri provocate de viteza pestilor cand se reped asupra momelii, mai ales daca sunt in grup si trag mai multi de momeala. In general, pescarul poate interpreta majoritatea rateurilor:Cand avem o pluta cu struna si plumb verificate si suficient de lunga, care se scufunda toata destul de brusc si nu putem agata pestele, inseamna ca avem deja face cu un grup de pesti prea vioi sau flamanzi, sau plumbul este prea mare. In acest caz reducem din greutatea plumbului, dar nu prea mult!  Cand pluta “zbarnaie”, cum spun pescarii, adica la o muscatura de peste mic, la o apa lina, pluta floteaza elastic, scurt, in sus si in jos, inselator, dar nu se scufunda sub apa, iar momeala este mancata, inseamna ca aranjamentul pluta,struna ,plumbi este nereglat. Greseala consta in volumul mare al plutei nesensibila fata de greutatea plumbilor. Din aceste motive pestele de talie mica, ca rosioara, etc. cand musca momeala, aceasta are socuri rigide, il determina sa scuipe imediat momeala, inainte ca pescarul sa poata intepa. Sa se retina deci ca linia pluta,plumbii,momeala trebuie sa fie in asa fel echilibrata, incat atunci cand momeala este muscata, pestele sa o poata deplasa in  jos natural, fara socuri, sau, cum spun pescarii, “sa …

Plutele – Partea 3 Despre pescuit »

Partea care intra in apa se vopseste in maro, negru sau verde, dupa cum este vegetatia in acel anotimp. Plumbii: Scopul lor este sa pastreze momeala la adancimea dorita, astfel incat firul de la pluta pana la momeala sa fie intins in pozitie verticala. Se folosesc alice despicate sau tubulete mici, asa numitii plumbi CULISANTI. Important este ca plumbul folosit sa fie moale, pentru ca la eventualele ajustari cu pluta sa se desprinda usor cu unghia si sa se taie cu briceagul.  Formele cele mai indicate ale plumbilor sunt cele alungite la ambele capete sau ca o picatura.Greutatea plumbilor de pe o linie trebuie astfel aleasa incat pluta sa fie scufundata putin, la 3/4. La aprecierea greutatii trebuie sa tinem totdeauna cont si de greutatea momelii. Greutatea plutei mai trebuie aleasa si in functie de forta curentului apei in care pescuim sau de intensitatea valurilor, apoi in functie de marimea pestilor din apa si nu in ultimul rand, de distanta la care vrem sa aruncam momeala. Asezarea plumbilor pe fir este diferita si se face atat in functie de viteza curentului apei, cat si in functie de cat de repede vrem sa coboare momeala.  Daca, de exemplu, pescuim babusca la o adancime mare sau chiar pe fundul apei si avem o greutate usoara, momeala o vor manca obletii sau rosioarele in momentul in care aceasta coboara incet. In apele curgatoare vom plasa greutatile mici grupate mai spre carlig la fel si in apele statatoare, daca vrem ca ele sa cada repede la fund. In caz contrar, micile greutati vor fi grupate mai spre pluta. Primul plumb il fixam la o distanta de 20-30 cm de la legatura strunei. Cand pescuim chiar deasupra fundului apei, cu momeala grea, punem plumbul mai departe de ac.  Tot in cazul acesta, dar cu momeli relativ usoare si pentru ca momeala sa se tina spre fundul apei, este bine sa asezam la aproxiroativ 10-15 cm de ac o alice foarte mica si la alti 15-20 cm de aceasta, alta, …

Plutele – Partea 2 Despre pescuit »

De obicei, linia dintre flotor și cârlig va avea greutăți mici atașate, asigurându-se că plutitorul stă vertical în apă, rămânând vizibil doar un mic vârf viu colorat. Restul plutitorului este de obicei finisat într-o culoare neutră plictisitoare pentru a-l face cât mai puțin vizibil pentru pește. Fiecare stil de plutitor este proiectat pentru a fi utilizat în anumite tipuri de condiții, cum ar fi râuri lente sau rapide, apă cu vânt sau calmă sau ape mici înguste, cum ar fi canalele. Înainte de aproximativ 1800, pescarii își făceau propriile plute, o practică pe care mulți o continuă și astăzi. Pe măsură ce pescuitul a devenit mai popular, companiile au început să produca plute în diferite stiluri pentru a satisface cererea în creștere. Aceasta tehnica se refera in primul rand la pescuitul de finete la pestele albitura, mai marunt ca albitura, rosioara, lin, caracuda, platica etc. precum si a  pestilor mari. Alegerea locului pentru pescuitul cu pluta se face pe malurile cat mai aparate de vant, adica dupa o perdea de copaci, dupa damburi sau sub maluri inalte, sub  protectia stufului, in ochiuri sau lacase facute de pescar in lac sau rau. apele curgatoare, locul trebuie ales fara vartejuri. Adancimea locului de pescuit trebuie sa se cunoasca in prealabil si se poate masura cel mai bine cu un fir cu plumb. %e asemenea, este foarte important sa se cunoasca structura fundului unde va sta momeala. Fundul albiei nu trebuie sa aiba obstacole din lemn, crengi sau stuf uscat ori alta vegetatie. Obstacolele din apa vor trebui sa fie cunoscute sau inlaturate, cele mai recomandabile fiind vadurile cunoscute sau cele formate chiar de noi prin curatirea fundului albiei. Tehnica pescuitului cu undita si pluta pare a fi foarte simpla, iar dotarea, clasica: varga, pluta, firul, plumbul, carligul, momeala, eventual mulineta. Importante sunt alegerea lungimii vergii si actiunea varfului ei. Alegerea lungimii depinde de distanta de la care pescuim, de la mal sau …

Plutele – Partea 1 Despre pescuit »