De obicei, linia dintre flotor și cârlig va avea greutăți mici atașate, asigurându-se că plutitorul stă vertical în apă, rămânând vizibil doar un mic vârf viu colorat. Restul plutitorului este de obicei finisat într-o culoare neutră plictisitoare pentru a-l face cât mai puțin vizibil pentru pește. Fiecare stil de plutitor este proiectat pentru a fi utilizat în anumite tipuri de condiții, cum ar fi râuri lente sau rapide, apă cu vânt sau calmă sau ape mici înguste, cum ar fi canalele.
Înainte de aproximativ 1800, pescarii își făceau propriile plute, o practică pe care mulți o continuă și astăzi. Pe măsură ce pescuitul a devenit mai popular, companiile au început să produca plute în diferite stiluri pentru a satisface cererea în creștere.
Aceasta tehnica se refera in primul rand la pescuitul de finete la pestele albitura, mai marunt ca albitura, rosioara, lin, caracuda, platica etc. precum si a pestilor mari. Alegerea locului pentru pescuitul cu pluta se face pe malurile cat mai aparate de vant, adica dupa o perdea de copaci, dupa damburi sau sub maluri inalte, sub protectia stufului, in ochiuri sau lacase facute de pescar in lac sau rau. apele curgatoare, locul trebuie ales fara vartejuri.
Adancimea locului de pescuit trebuie sa se cunoasca in prealabil si se poate masura cel mai bine cu un fir cu plumb. %e asemenea, este foarte important sa se cunoasca structura fundului unde va sta momeala. Fundul albiei nu trebuie sa aiba obstacole din lemn, crengi sau stuf uscat ori alta vegetatie. Obstacolele din apa vor trebui sa fie cunoscute sau inlaturate, cele mai recomandabile fiind vadurile cunoscute sau cele formate chiar de noi prin curatirea fundului albiei.
Tehnica pescuitului cu undita si pluta pare a fi foarte simpla, iar dotarea, clasica: varga, pluta, firul, plumbul, carligul, momeala, eventual mulineta. Importante sunt alegerea lungimii vergii si actiunea varfului ei. Alegerea lungimii depinde de distanta de la care pescuim, de la mal sau din barca, si de adancimea apei. Este important ca, de la varful unditei la pluta, firul sa fie cat mai intins si pe cat posibil, usor oblic.
Cu cat este mai intins firul spre pluta, eventual firul sa stea pe apa, cu atat transmite mai repede miscarea de infigere la ac si cu atat este mai mica influenta vantului. Daca pestii sunt la un mal adanc sau din barca, pescuim cu undite scurte, deoarece manipularea cu o undita lunga este totdeauna mai dificila si infigerea acului mai lenta. Un exemplu de lungime corecta a vergii !
Daca pescuim la o distanta de 5 m de mal si la o adancime de 1 m, ar trebui sa fie in jur de 5-6 m. Firul: la pescuitul cu pluta folosim totdeauna un fir cat mai subtire posibil 0.10-0.15, si in functie de greutatea pestelui urmarit. Pentru prinderea pestilor mici vom lega desigur si carlige mici. Cu un nailon de 0.15-0.20 mm se poate prinde si crap, daca stim sa il obosim corect.
Pentru pescuitul albiturii mici din barca lungimea firului va fi cat undita, pentru a putea fi lansata precis momeala in ochiuri si totodata pentru a aduce prin pendulare precis spre noi pestele prins. La pescuitul clasic de pe mal cu pluta lungimea firului trebuie sa depaseasca lungimea unditei cu 20-30 cm, altfel pescuitul prezinta dificultati legate de sensibilitatea si randamentul inteparii, precizia plasarii momelii si dificultatea de a scoate repede pestele in minciog.
Este preferabil ca firul sa pluteasca deasupra apei si sa nu se scufunde DACA NU ESTE CURENT. Un fir scufundat influenteaza sensibilitatea plutei la muscatura. De aceea, firul se unge cu o unsoare din vaselina, trecandu-se printr-o carpa imbibata. La terminarea partidei de pescuit firul se sterge obligatoriu cu o carpa uscata. La pescuitul cu mulineta, ungerea firelor, precum si stergerea lor la terminarea partidei sunt obligatorii din aceleasi motive.
Pluta serveste la sustinerea momelii la o anumita adancime si la sesizarea imediata a momentului cand pestele musca. Materialul din care se confectioneaza este diferit: din varf de porumb (Cocean) vopsit cu lac, pluta, celuloid, material plastic spongios, plute cu antena,lemn de balsa etc. ) important este ca materialul sa fie usor, sa nu se imbibe cu apa (se acopera cu un lac) sa se poata manevra usor. Cea mai indicate forma este cea subtire, alungita, fusiforma, pentru ca in timpul muscaturii momelii si infigerii carligului opune pestelui o rezistenta minima.
Marimea si greutatea plutelor se aleg in functie de greutate, plumbul pe care il vom folosii si respectiv, de marimea pestelui scontat. Daca pescuim pesti rapitori cu ajutorul unui pestisor viu, folosim mai bine plutele mari, alungite, decat cele mici. In acest caz sunt recomandate unditele lungi, cu plute glisante. De asemenea, cu astfel de plute obisnuite se poate pescui si din barca, la distante marisoare, cu mulineta.
Aici se folosesc si vergi telescopice scurte, metoda buna pentru somn, crap etc. Referitor la culoarea plutei daca avem in vedere faptul ca pe oglinda apei plutesc deseori bucati de lemn, frunze etc., si acestea nu deranjeaza cu nimic pestii, plutele ar putea avea culori nedefinite, deci alb cu negru sau GALBEN FLUO, SAU VERDE FLUO DACA NU ESTE SOARE . Plutele rosii sau chiar portocalii se observa mai bine de la distanta sau in amurg ori pe ceata.
Dar aceste plute mici rosii au dezavantajul in stufaris si vegetatie ca sunt confundate cu insectele de catre broaste care le ataca si pana la urma se urca pe ele, ceea ce, desigur, deranjeaza totusi, pentru distanta se prefera pluta portocalie!galbuie si alba cu negru. Unii pescari care isi confectioneaza singuri plutele, considera ca este mai bine sa vopseasca pluta numai pe partea ce iese din apa DAR DACA SUNT VALURI ESTE MAI GREU DE OBSERVAT, peutru a nu starni banuieli pestelui.