Decizia de impunere a prohibiție din 2006 a fost luată de Ministerul Mediului și Agenția Națională pentru Pescuit și Acvacultură (ANPA, instituție din subordinea Ministerului Agriculturii) în urma unei recomandări CITES (Convention on International Trade in Endangered Species of Wild Fauna and Flora / Convenția asupra Comerțului Internațional cu Specii în pericol din faune și flora sălbatică).
La recomandarea Uniunii Europene, după prohibiție s-a început repopularea Dunării și a Deltei cu puiet de sturion. Statul român și UE au cheltuit doar până în anul 2015 aproape 20 milioane euro pentru repopularea cu sturioni a Dunării.
În acest interval (2006-2015) aproape trei milioane de pui de sturion, în special morun și nisetru, au fost eliberați în sălbăticie, inclusiv 20.000 de nisetri puși la dispoziție de WWF (World Wildlife Fund).
În Europa se poate consuma doar carne de sturion și icre negre de la exemplare crescute în captivitate, în ferme de acvacultură.
După 2015 s-au mai investit anual – din surse de la bugetul de stat, donații sau finanțări europene – încă șapte milioane de euro, conform datelor obținute de Europa Liberă.
O mare parte din repopularea Dunării cu sturioni s-a făcut printr-un proiect în care a fost implicată și ferma de acvacultură din Tămădău, județul Călărași. Unitatea este deținută de Robert Răduță, unul dintre cei mai importanți investitori în acvacultură.
Robert Răduță a început să fie cunoscut în mediul de afaceri românesc după ce a reușit să concesioneze lacul de la Sărulești, care, datorită exemplarelor mari de crap, sărite de 30 de kilograme, a permis organizarea, în România, a primului campionat mondial de pescuit la crap.
La fermă erau aduși sturioni sălbatici, de peste 100 de kilograme, recoltați din Dunăre, care erau ținuți în bazine speciale până la reproducere. După ce icrele erau depuse și fecundate, reproducătorii erau eliberați din nou în Dunăre, după ce, inițial, le erau atașate sisteme de urmărire prin GPS.
În acest fel, cercetătorii europeni puteau urmări, prin satelit, migrația acestor pești aflați pe cale de dispariție.
Ulterior, puii de sturion sălbatic erau crescuți în captivitate, iar o parte dintre aceștia, în jur de 150.000, urmau, conform contractului, să fie eliberați în mediul natural pentru repopulare.
Eșecul
Un raport din 2020 al Institutului Național de Cercetare- Dezvoltare „Delta Dunării” (INCDD) din Tulcea considera că acest declin dramatic al populației de sturioni din anii anteriori prohibiției nu a fost oprit în totalitate. Declinul e cauzat de „îndelunga exploatare exagerată, reducerea habitatului, dar și de durata de viață și ciclul lung de reproducere a peștilor”.
Potrivit studiului INCDD, populația de păstrugă și de morun a crescut după interzicerea pescuitului și după repopulare, iar cercetătorii afirmă că înmulțirea pe cale naturală există încă la „cote semnificative “. Nisetrul însă, nu pare a depune icre în sălbăticie.
Potrivit unor estimări din acest studiu, numai 1% dintre sturionii care populau pe vremuri apele Dunării înoată acum în sălbăticie.
Programele de repopulare a Dunării cu sturion sunt considerate de specialiști un eșec.
Cercetătorii de la INCDDD aveau probe că sunt încă șase specii de sturioni în Dunăre.
Morunul, păstruga și nisetrul se află pe lista speciilor amenințate a Uniunii Internaționale pentru Conservarea Naturii.
Cega se numără printre speciile amenințate cu dispariția. Șipul, prezent și el în regiune pe vremuri, a fost declarat dispărut în bazinul Mării Negre, iar viza, o altă specie de sturion, este și ea considerată ca fiind „posibil dispărută”.