Pescuitul salaului se caracterizeaza ca fiind cel mai atractiv stil de pescuit. Cand ne gandim la pescuitul acestei specii avem nevoie de cateva lucruri pe care le voi enumera ulterior.
In primul rand, gradul de implicare si alocare a timpului vis a vis de viitoarele partide pe apa.
Pentru fiecare din noi cunoasterea si modul de hranire a acestui peste nu a fost usor si ori de cate ori vad un impatimit de genu il apreciez enorm si imi place sa port conversatii despre trecut, prezent si modurile de abordare ale partidelor. Tehnica cea mai productiva in pescuitul salaului este cu siguranta jigging-ul.
Aceasta tehnica iti ofera cunoasterea rapida a zonei in care pescuim. Este ca o sonda prin care putem cunoaste orice obstacol de pe fundul apei.
De fiecare data cand pescuiesc pe un loc nou imi pun un jig mai greu si fac 8-10 lanseuri pentru a-mi da seama de adancimea apei, obstacolele care vor fi atunci cand voi recupera naluca, dupa care incerc sa echilibrez totul pentru a oferi o evolutie cat mai naturala a nalucii. De obicei, in pescuitul salaului agreez jigurile clasice de 2/0, 3/0, 4/0 pentru naluci intre 6-7-12 cm, iar greutatile in functie de adancimea apei, curentul apei sau daca este o apa statatoare. Aceasta tehnica de a pescui doar cu jigul mi-a adus rezultate deosebite in pescuitul salaului. Jigging-ul ne ofera un numar nelimitat de posibilitati in abordarea pestelui, folosirea tehnicilor diverse, aplicarea de naluci diverse si usurinta in abordarea structurilor.
In consecinta jigul pentru mine a fost si va ramane in continuare naluca suprema in abordarea viitoarelor partide la salau.
Nu trebuie sa aveti temeri vis a vis de echilibrarea unui echipament de jigging!
Totul consta in utilizarea unui echipament usor, senzitiv si cu o actiune rapida.
Un kombo pentru acest stil de pescuit consta in alegerea unui bat de 2,4 – 2,7m, usor pana in 150 gr, o mulineta de 2500-3000 pana in 230 gr, un fir textil de 0,12 – 0,14 pentru pescuitul pe rau, iar pentru pescuitul pe lacuri sau baraje mult mai subtire – 0,08 – 0,10 mm.
Folosirea fluorocarbonului este foarte importanta in pescuitul salaului:
– ne fereste de eventualele pierderi ale textilului de pe tamburul mulinetei;
– rezistenta sporita la abraziune;
– ofera posibilitatea nalucii miscari mult mai naturale;
– vizibilitate redusa pentru peste ;
De obicei, folosesc fluorocarbon de 0,30 mm, iar lungimea trebuie sa o alegem in functie de cat de abrupte sunt pragurile unde lansam naluca.
Un aspect important este ca acel nod dintre firul textil si fluorocarbon nu trebuie sa se opreasca in prag, deoarece nu mai simtim atacul pestelui, firul o sa ramane tensionat de la nod spre noi, partea cu jigul de dupa prag va fi mai putin tensionata, iar atacul va fi insesizabil.
Recuperarea nalucii o fac intotdeauna alternand de la una pana la 10-11 ture de manivela, iar lanseurile mereu paralel cu malul.
Dupa ce ridic jigul de pe fundul apei, jigul nu mai atinge substratul, iar momentul ideal pana ajunge la loc este de 3-4 secunde, iar atunci inseamna ca este echilibrat bine si nu ramane decat sa asteptam atacul salaului.
Pe timp de noapte recuperarea o fac mai mult intre ape, deoarece activitatea lui este mult mai sporita decat ziua. Trebuie sa fim atenti atunci cand ne oprim din recuperare, deoarece salaul are obiceiul de a urmari naluca, iar atunci cand jigul face contact cu substratul salalul are obiceiul sa atace.
Pe timp de noapte folosesc shaduri cu cozi alungite, cu vibratie deasa si de intensitate medie.
Un alt aspect important consta in oprirea lansarii cand naluca face contact cu cu apa pentru ca ne va ajuta sa tinem firul intins si evitarea burtii acestuia.
De multe ori mi se intampla sa raman fara coada la shad. Explicatia este una clara din ceea ce am dobandit in timp (pestele se hraneste intre ape).
In primul rand, trebuie sa ne gandim ca este necesar utilizarea unui jig mai usor, recuperarea nalucii sa fie prin mai multe turi de manivela. Jigul usor intotdeauna in pescuitul salaului ofera absorbtia mult mai usoara de catre peste.
Inteparea nalucii de silicon o putem face prin doua moduri:
– sa iesim la mijlocul nalucii de silicon cu varful carligului, care ne va oferi o miscare mai ampla si mai lenta a cozii
– a doua varianta sa iesim cu varful carligului in apropierea cozii. Va impune acesteia o miscare mai energica a cozii, dar de amplitudine mai mica.
In functie de anotimpul in care pescuiesc folosesc naluci mai mari cand apa este rece, iar cand apa este calda activitatea salaului este mai diminuata si folosesc naluci de marimi mai mici.
Naluca o folosesc atat timp cat pe locul unde pescuiesc am atacuri, dupa care incetez folosirea ei si incerc utilizarea alteia.
In pescuitul salaului imi place sa folosesc naluci cat mai naturale, iar exemplarele mari numai pe acest gen de naluci au survenit.
In consecinta trebuie sa intelegem ca acest stil de pescuit necesita cautarea pestelui, mers mult, invatarea locurilor unde este localizat pentru ca atunci cand stim ca se afla in zona nu ne ramane decat sa aplicam tot ceea ce am invatat in timp si sa fim pregatiti de atacul salaului, iar un alt aspect bun ca sa ajungem acolo unde ne dorim este ca de fiecare data cand mergem la o partida de pescuit sa venim cu ceva nou, practic de a avea stilul propriu in cautarea salaului.