loader image

Pescuitul la guvizi

Observ ca toata lumea este interesata in special de capturi mari. Este adevarat, satisfactiile pe care ti le ofera capturarea unui crap mai mare de 3kg (ce sa mai vorbim de un salbatic romanesc de 10kg.) sunt de neegalat (mie, cel putin, dupa mai bine de 30 ani de cind mi-a intrat aceasta boala in singe, inca imi mai danseaza genunchii charleston timp de 5-10 min. dupa ce il vad pe dinsul in juvelnic).

Satisfactii deosebite ti le ofera si pescuitul la „baboiasi”, in special in lunile februarie-martie cand platicutele, bibanii si rosioarele sunt deosebit de hraparete. De multe ori nici nu mai ai timp nici sa mai improspatezi momeala pe cirlig, si de altfel nici nu prea ai de ce, atita timp cit dinsii se multumesc si cu coaja de rima.

Dar, mai exista un pestisor in tara noastra, care nu prea este bagat in seama de catre pescarii de apa dulce, dar care in perioada 15 Martie-01 Mai devine deosebit de activ si care poate oferi satisfactii d 626y2418g eosebite tuturor pescarilor, de la incepator, la mare maestru. Aduc in discutie guvidele din Marea Neagra. Este o placere sa-l pescuiesti in aceasta perioada (mai ales ca se intra in prohibitie la apele de ses si colinare). Este perioada in care poti pescui de regula 3kg/h, daca marea nu este agitata.

Guvidele mai are un mic secret pentru care merita sa-l pescuiesti, secret pe care nu il cunosc nici unii locuitori ai litoralului. Are niste icre colosale, de marimea celor de stiuca, galben-aurii si foarte, foarte gustoase. Se pot consuma prajite (dar este pacat), salata de icre (numai de guvide sau in amestec cu icre de ciprinid) sau sarate, pe piine cu unt. Am convingerea ca acei dintre dumneavoastra care le-au gustat odata, vor dori ca in fiecare primavara sa stringa cel putin 1kg de icre pentru iarna ce vine. Durerea este ca iti trebuiesc cam 8-9 kg de femele pentru 1kg de icre si iti cam piere cheful cand iei pestele la curatat.

Pentru acei care nu au pescuit niciodata guvizi, vreau sa adaug citeva cuvinte despre habitatul si obiceiurile lor. De regula, guvidul sta ascuns sub pietre, de unde pandeste, iese si ataca prada (alevini, sprot sau guvizi tineri), culege resturi de scoici aduse de curenti si unde ulterior se refugiaza. In perioada de depunere a icrelor, aproximativ 20 aprilie-05 Mai, iese de la piatra in zone nisipoase sau cu piatra alba (fara alga).

Aceste zone pot fi usor recunoscute dupa culoarea deschisa a apei. Dupa depunerea icrelor, apa incalzindu-se, guvidul migreaza catre ape mai adinci, de unde revine pe la inceputul lunii octombrie, cind apa se mai raceste la mal.

Daca veti dori ca in aceasta primavara sa incercati un pescuit la mare, imi face placere sa va descriu tehnica mea, pentru a prinde cit mai mult peste. Oricum, guvidul este atit de activ in perioada de depunere a icrelor, incat oricine il poate pescui (conteaza insa si cat si in cat timp).

Folosesc o lanseta de 30-60g, mulineta de marime 50 sau 60 cu recuperare cit mai rapida, fir de 0,35mm (bune si stifturile din bazare, avind in vedere ca uzura mulinetei si a firului este foarte rapida la acest pescuit).

Pescuiesc numai la pluta plimbatoare (vezi fig. urmatoare). Pluta poate tine o greutate de 30g de plumb, avand in vedere ca uneori este necesara o lansare la o distanta de 20-30m de dig sau ca se pescuieste uneori la o adincime de 7-10 m.

Montura este pe un fir de 0,35mm, doua cirlige nr.4 (de preferat mustad argintate), cu o greutate de 30g intre cirlige. Adincimea apei se regleaza prin deplasarea nodului culisant in lungul cimpului. Deasupra ochiului de care se prinde montura, pe cimp, se face un nod pescaresc din alt fir, astfel incit, in caz de agatare si rupere, sa nu se piarda pluta.

Momeala: midie, scoica alba (nu cunosc denumirea stiintifica), rama rosie de gradina (cat mai mare, groasa si suculenta), rama neagra (f.f. buna), sprot proaspat sau sarat. La utilizarea midiei si a sprotului exista dezavantajul ca trebuie inlocuita momeala dupa fiecare captura, ceea ce nu este necesar in cazul celorlalte momeli ( se castiga timp pretios).

Inainte de a incepe pescuitul, observati apa. Alegeti locul unde apa este mai deschisa la culoare, lansati si trageti pluta catre zona mai intunecata (daca observati astfel de zone). In acest caz se cheama ca momeala a ajuns la „cap de piatra” si se afla in zona in care locuieste, de regula, guvidul . Intai lansati mai la distanta, potriviti apa astfel incat pluta sa stea inclinata, si apoi aduceti pluta catre mal, mutand-o cate 1-1,5 m.

Urmariti daca exista locuri unde aceasta se indreapta. Cautati in acest mod zonele mai adinci aflate intre pietre, la fundul apei. Acolo se afla dinsul adunat. Repetati miscarea si mai la stinga, si mai la dreapta, pentru a gasi locul cel mai bun si pentru o mai buna cunoastere a fundului apei in zona in care pescuiti.

Dupa ce v-ati ales locul in care veti lansa, pentru o mai buna prezentare a momelii pe fundul apei, mariti apa la pluta pana ce aceasta va sta inclinata, apoi micsorati apa numai atat cat sa se indrepte pluta.
Veti pierde cu toate aceste proceduri aproximativ 10 min., daca nu cunoasteti locul dinainte, dar merita.

Daca schmbati zona in care lansati nu ezitati sa potriviti din nou apa la pluta, fundul marii fiind, in general, foarte variat ca adincime.

Daca dupa ce ati stabilit zona in care veti pescui, pestele nu musca in maxim 2-3 min, ceva este in neregula. Ori momeala nu este pe fundul apei si atunci potriviti inca o data apa la pluta, ori locul nu este bun si atunci nu ezitati sa va mutati, ori pestele nu maninca (lucru pe care il veti observa uitindu-va la ceilalti pescari) si atunci „aveti putintica rabdare”, sigur isi va da drumul dupa un timp destul de scurt.

Daca pestele maninca bine (trage imediat sau aproape imediat ce se indreapta pluta), nu ezitati a schimba locul ori de cite ori frecventa muscaturilor scade sub 1 min, mai ales daca din acel loc ati prins mai mult de 3-4 kg.

Daca doriti sa prindeti masculi (guvizi mai mari), pescuiti la „cap de piatra ” sau pe „placa de piatra” (zona cu apa mai inchisa la culoare). Daca doriti sa prindeti femele (mai mici ca dimensiune, dar cu icre), pescuiti in zone in care apa este mai deschisa la culoare.

Cum deosebiti masculii de femele? Masculul este in general mai inchis la culoare, este mai mare, are capul mai masiv si gura mare. Femelele sunt mai mici, au capul mai ascutit, gura mica si sunt albicioase pe burta.

Pentru cei ce doresc sa pescuiasca guvizi, la greutate, nu la pluta, vreau sa-i sfatuiesc ca legarea carligelor sa fie scurta, la 4-5 cm de struna, primul cirlig de deasupra plumbului sa cada pe plumb, iar al doilea cirlig sa fie prins cit mai jos posibil, atat cat sa nu se incurce cu primul. Aduc aceasta precizare deoarece am vazut destui pescari de apa dulce care doreau sa prinda guvizi cu monturi pe care le foloseau de obicei, primul carlig fiind legat deasupra plumbului la 20-25cm si al doilea cu inca pe atata mai sus. Nu prea se oboseau guvizii sa urce pana la momeala. 

Pentru cei ce vor dori sa-si confectioneze singuri o pluta plimbatoare, avand in vedere ca cele din comert sunt destul de costisitoare si nu intodeauna se gasesc plute ce pot fi lestate cu mai mult de 30g de plumb, iar la o zi de pescuit se pot pierde 3-5 plute (sau niciuna), voi descrie modul in care le confectionez eu.

Material : pluta sintetica (greu de gasit), lemn de balsa (si mai greu de gasit), talpa de la papucii turcesti (din cei colorati aflati in bazar; alegeti model cu talpa cit mai tare). 

Pentru a confectiona corpul plutei, se taie o bucata de material, cu latura de aproximativ 2,5 cm. Corpul se formeaza, foarte usor, cu putina indeminare, la un polizor, rotind bucata de material in jurul axei sale. 

Antena se confectioneaza din betisoare sau tubulete de plastic (se gasesc la librarii). Tubuletul se incalzeste usor la un cap si prin rasucire intre degete, se obtine forma ascutita. 

Se practica un orificiu in capatul corpului plutei, cu o sula sau o sirma ascutita, pe care o tinem in mina stinga, iar cu corpul plutei in mina dreapta, se impinge usor acesta catre sirma ascutita, rasucindu-l totodata in jururl axei sale, in ideea de a obtine un orificiu coaxial cu corpul plutei. 

In orificiul astfel obtinut se introduce tubuletul de plastic. Similar, se introduce in capatul liber al tubuletului, o bucata de material, pe care ulterior o modelam la polizor, pentru a obtine forma de la capatul antenei. 

Cele doua inele se confectioneaza din sirma de cupru de 0,6-0,7mm. Sirma se roteste, de exemplu, in jurul unui ac de cusut mai gros, se modeleaza ca in figura, se introduc in corpul plutei si ulterior se matiseaza. Inelul de jos se va fixa cit mai apropiat de baza, iar cel de sus cam in locul in care iese pluta din apa (loc ce se poate afla prin lestarea plutei cu greutatea dorita si probare intr-un vas cu apa). Pentru frumusete, mai introducem o bucata de tubulet in partea inferioara a corpului plutei (asta ca sa se mire colegii de pescuit cum am reusit sa gaurim pluta pe toata lungimea). 

Se vopseste dupa gust, reviste, cat de buna avem vederea, sau nu se vopseste deloc daca am ales papucii viu colorati.

Scroll to Top