Pescuitul la crap lansat reprezintă cea mai populară ramură a acestui stil, având de departe cei mai numeroși adepți. Spre deosebire de pescuitul plantat, cel lansat necesită ceva mai puțin echipament, fiind astfel la îndemâna oricărui pescar. Nădirea în cadrul pescuitui aruncat se poate efectua folosind o serie de instrumente de nădire în funcție de condițiile impuse de stilul de pescuit practicat și tipul de nadă utilizat.
Bastonul de nădire (cobra)
Bastonul de nădire denumit popular ,,cobră” constituie un element important din arsenalul pescarilor de crap, însușindu-și acest apelativ datorită formei sale asemănătoare șarpelui. Cobrele au apărut din nevoia nădirii cu boilies la distanțe ceva mai mari decât se putea nădi cu ajutorul unei praștii de nădit. Design-ul acestora a fost realizat astfel încât să trimită boilies-urile la distanțe apreciabile, ajungându-se uneori la depășirea a 100-150 m.
Cum funcționează un baston de nădire? Cobra este practic o țeavă, fabricată din diferite materiale în interiorul căreia se plasează boilies-ul. Aruncarea boilies-ului se realizează prin o miscare scurtă dar rapidă de înaintare de bastonului, folosind ceva avânt.
Cum se aruncă cu bastonul de nădire
Primele modele de bastoane de nădire au fost realizate din plastic sau aluminiu. În prezent versiunile confecționate din carbon sunt variantele cele mai îndrăgite de pescari. Cobrele din carbon, spre deosebire de cele din plastic sau aluminiu au o greutate mult mai ușoară.
Un baston de nădire light deține o serie de avantaje deosebite : atingerea unor distanțe mai mari, efort scăzut pentru lansarea boilies-urilor și nu în ultimul rând posibila evitare a febrei musculare în cazul nădirii unei cantități însemnată de boilies. Bastoanele de nădire din carbon au fost concepute așadar cu rolul de a facilita operațiunea de nădire, fiind alegerea optimă în rândul majorității pescarilor de crap.
Cobra de carbon
De ce cobră și nu rachetă de nădire? Cobra deși este limitată în ce privește materialul de nădire (putem folosi doar boilies-uri) are marele beneficiu de a oferi o nădire silențioasă, ideală pentru partidele în care avem de a face cu pești ce prezintă un comportament prudent.
Zgomotul creat de câteva boiliesuri la intrarea în apă este considerabil redus față de impactul puternic al rachetei de nădire. Acest aspect trebuie luat în considerare mai ales pe durata nopții, perioadă în care liniștea se instalează. De aceea, pe parcursul tuturor competițiilor de pescuit la crap, nădirea cu racheta sau orice alt tip de nădire grea (zgomotoasă) pe parcursul nopții nu sunt premise.
Un alt avantaj al bastonului de nădire în fața rachetei este posibilitatea nădirii pe o suprafață mult mai extinsă. Cu ajutorul cobrei putem apela oricând la nădiri pe suprafețe mari, evitând aglomerarea nadei într-un singur loc. Astfel de nădiri sunt benefice în momentul în care peștii evită hrănirea pe paturile de nadă consistente și preferă căutarea în permanență a hranei pe un anumit areal.
În ce privește nădirile consistente, ce necesită cantități semnificative, racheta de nădire și catapulta sunt mult superioare bastonului de nădire. În acest caz, nădirea de bază se va face din rachetă și/sau catapultă, cobra fiind utilizată doar ca instrument de întreținere a patului de nadă.
De menționat că, nădirea boilies-urilor folosind cobra necesită o pregătire anterioră a acestora. Boilies-urile proaspete au o textură moale, fapt ce poate cauza dezintegrarea pe parcursul aruncării. Pentru a evita neplăcerea spargerii bilelor înainte de a atinge apa este necesară uscarea boilies-urilor în prealabil.
Procesul de uscare presupune introducerea boilies-urilor într-un sac de păstrare special, plasat într-un loc uscat, ferit de umiditate. O altă metodă prin care putem împiedica sfărmarea boilies-urilor este udarea cu apă bastonului de nădire sau a bilelor înainte de a fi aruncate.
Pentru o utilizare corectă a bastonului de nădire este necesară întotdeauna corelarea diametrelor cu boilies-urile. Nu putem nădi bile de 24 mm cu o cobră de 20 mm și nici invers nu este ideal, deoarece un diametru mai mic decât cel al bastonului de nădire va micșora distanța la care boilies-ul va fi propulsat.
Praștia de nădit
Praștia de nădit reprezintă un element preluat inițial din pescuitul la staționar. Pentru distanțele reduse de nădire praștiile constituie o alternativă în cazul nădirii cu bulgări, semințe, nadă vie sau boilies-uri. Alegerea praștiei de nădire se va face în funcție de : materialul nădit și distanța la care intenționăm să nădim.
Praștiile posedă cupe în care plasăm nada de diferite forme și mărimi. Cupele de formă sferică sunt ideale pentru bulgări în timp ce cupele cu formă triunghiulară sunt potrivite pentru semințe, nadă vie, pelete și boilies-uri. Înainte de achiziționarea unei praștii este recomandată verificarea specifiicațiilor producătorului cu privire la nada optimă.
La început, praștiile nu au fost concepute pentru distanțe însemnate. În timp, nevoia de nădire la distantă a determinat conceperea unor modele noi de praștii, denumite generic long-range (în traducere distanță ridicată).
Tehnică de nădire cu praștia
Cum deosebim praștiile normale, de cele pentru distanță? Diferența o constituie elasticul utilizat. Elasticele moi sunt specifice praștiilor obișnuite, în timp ce cele rigide sunt caracteristice praștiilor de distanță. Rigiditatea elasticelor va oferi o rezistență sporită pe parcursul întinderii. În momentul eliberării cupei de nădire, elasticele vor genera o revenire mult mai promptă, viteza materialului de nădire căpătând astfel proporții.
Unele praștii pot oferi performanțe impresionante, distanțele de nădire putând ajunge chiar și la 80 de m.
Un element important al nădirii cu praștia este precizia aruncărilor. Pentru a obține acuratețe trebuie să avem în vedere următoarele aspecte. La fiecare lansare este necesară umplerea cupei de nădire cu aceeași cantitate de nadă. Poziționarea praștiei și întinderea elasticelor se vor realiza după aceleași repere și poziții.
Precizie la aruncarea cu praștia
Indiferent de modelul praștiei alese este preferabil să ne orientăm către cele care au componente de rezervă disponibile. Folosirea intensivă a praștiei, lumina solară, timpul, precum și mulți alți factori pot uza elasticele praștiei, generând ruperea acestora la un moment dat. Pentru a nu fi nevoiți să achiziționăm o praștie nouă, putem lua încă de la prima achiziție un set de elastice de rezervă.
Setul vine în ajutorul nostru mai ales dacă accidentul se produce pe malul apei. Schimbarea imediată a elasticului rupt va facilita folosirea praștiei în continuarea partidei. Se pot avea în vedere și achiziționarea unor cupe de nădire de rezevă, procentul ruperii acestora fiind totuși ceva mai mic decât în cazul elasticelor.