Stiuca se găsește în apele dulci stătătoare dar și în raurile cu un curs lin, din zonele temperat continentale ale emisferei nordice. Prefera zonele cu vegetatie bogata din lacuri, iazuri și bălți.
HRANA STIUCII
Știuca este un prădător de temut atât pentru celelalte specii de pești cât și pentru alte animale din preajma apei (broaște, rațe, vidre, etc.).
Atacă aproape orice mișcă în apă, motiv pentru care unii pescari sunt de părere că nu contează atât de mult nălucile folosite cât poziționarea acestora în raza de acțiune a știucii.
Din meniu fac parte roșioara, carasul și bibanul.
Lucru mai puțin știut este că știuca poate consuma lipitori, crustacee și chiar insecte, motiv pentru care în unele tari știuca se pescuieste “la muscă”.
DEPUNEREA ICRELOR
Știuca da icre primul dintre toți pestii de apa dulce. Femelele depun icre la împlinirea vârstei de 3 ani și o lungime a corpului de 35-40 cm, masculi, de dimensiuni inferioare lor devin potriviți pentru reproducere cu 1,2-5 g mai târziu.
Timpul de depune a icrelor in regiunile sudice scade la sfârșitul lunii februarie – începutul luni martie, după topirea ghetii, odată cu declansarea inundatiilor. In lacuri, depunerea are loc mai tarziu, deoarece stratul de gheata durează mai mult in ele.
Temperatura apei in acest caz corespunde cu 3-7 grade C. Spre deosebire de alți pesti care depun icre in funcție de vechime, eroinele noastre urmeaza ordinea inversa – de la cel mai mic care depun icre primul, pana la cel mai in varsta, completând ciclul de 4 săptămâni de depunere a stiucilor.