Deși este considerat un pește foarte precaut, șalăul este un prădător de ambuscadă. Îi place să stea ascuns în spatele structurilor (pietre, rădăcini, trunchiuri de copaci, praguri) de unde atacă fulgerător peștele-pradă.
Majoritatea pescarilor sunt familiarizați cu “ciocanele” oferite de șalău atunci când atacă momelile artificiale prezentate la spinning.
În cea mai mare parte a timpului, șalăul se hrănește pe fundul apei și atacă peștele “pe cădere”, lucru important de știut atunci când abordăm o partidă la spinning la șalău.
Șalăul este foarte activ în timpul zilei, primăvara și toamna, iar în timpul verii rezultatele cele mai bune se obțin în orele de dinaintea răsăritului respectiv apusului. Când cerul este acoperit șalăul poate ataca la fel de bine și în toiul zilei.
Șalăul se ferește de arșița zilelor de vară și preferă să se odihnească, aproape inert, între structuri, urmând să-și facă simțită prezența mai intens dimineața devreme și seara tarziu.
HRANA ȘALĂULUI
Șalăul este un răpitor de temut, unul dintre cei mai căutați pești când vine vorba de pescuitul la răpitor.
Dacă în prima fază a dezvoltării lor, șalăii se hrănesc cu plancton iar mai apoi cu raci de mici dimensiuni, larve și insecte, odată ajunși la maturitate se hrănesc în principal cu pești de talie mică, obleți și puiet de plătică.
Șalăii tineri atacă orice mișcă, pe când șalăii mai bătrâni selectează cu grijă ce îngurgitează, axându-se în principal pe obleți.
Deși atacă orice viețuitoare care i se pare apetisantă (broaște, raci, larve, insecte, etc.) șalăul nu atacă păsările de apă.
Are un apetit ridicat constant deoarece sistemul lui digestiv este conceput pentru hranire continuă.