STURIÓN, sturioni, s. m. (La pl.) Ordin de pești răpitori marini de talie mare, cu scheletul cartilaginos-osos, cu corpul fără solzi, acoperit cu cinci șiruri longitudinale de discuri osoase, pescuiți pentru carnea, icrele negre și cleiul lor; (și la sg.) pește din acest ordin.
Pescarii susțin, în documentele trimise în instanță și consultate de Europa Liberă, că autoritățile nu pot lua această decizie – interzicerea pescuitului la sturioni pe termen nelimitat – fără să acorde compensații pescarilor. Aceasta și pentru că oricum capturarea sturionilor a fost interzisă în ultimii 17 ani, tocmai pentru ca autoritățile să repopuleze Dunărea și Delta.
În apele dulci ale Dunării trăiesc patru specii de sturioni: morun, păstruga, nisetru, cega. Specii rare care au nevoie de 10-15 ani ca să ajungă la maturitate, să se reproducă și să producă icre negre. Doar cega are nevoie uneori doar de cinci ani. Odată ajuns la maturitate, un exemplar trece de 100 de kilograme și poate ajunge ușor și 250-400 de kilograme.
La limita dispariției
Pescuitul excesiv al acestor pești a început în perioada comunistă și a continuat în primul deceniu de după Revoluție. Până în anii 1990, România era pe locul 3 în lume la exportul de caviar, după Rusia și Iran.
În perioada comunistă erau pescuite anual puțin peste o mie de tone de sturioni, iar exportul de icre negre ajungea și spre 50.000 de kilograme anual. Primii ani de capitalism au fost un dezastru pentru aceste specii, care au fost braconate masiv pentru profitul rapid.
Un kilogram de caviar ajungea atunci la peste 5.000 de dolari (acum sare și de 10.000 de euro). Este vorba de produse provenite de la specii sălbatice.
„În urma supra-pescuitului în perioada 1990 – 2000, a reducerii unor habitate esențiale de reproducere și hrănire a puilor prin bararea Dunării la Porțile de Fier (n.r. – investiție finalizată în 1972) și degradării calității mediului lor de viață din Dunăre și mare, toate speciile de sturioni din Dunărea inferioară sunt considerate amenințate și pe cale de dispariție”, ne-a explicat specialistul Marian Paraschiv, de la Universitatea „Dunărea de Jos” din Galați.
Centrul universitar din sud-estul țării a fost implicat în ultimii ani în mai multe proiecte de repopulare și monitorizare a speciilor de sturioni din Dunăre.
Pentru a preveni dispariția totală a acestor specii din bazinul Dunării Inferioare, cursul fluviului de după Porțile de Fier, autoritățile din România au apelat la prohibiție. În 2006, s-a interzis pescuitul sturionilor pentru zece ani.
În 2016, decizia a fost prelungită încă cinci ani. În 2021, prohibiția a fost prelungită pe termen nedeterminat. Decizia implică faptul că atât pescuitul, cât și comercializarea speciilor sălbatice de sturioni să fie considerate ilegale.