ASPECT
Cu o dimensiune maximă cuprinsă între 20 și 30 cm și o greutate maximă de 600g, păstrăvul se distinge de celelalte specii de răpitori prin câteva trăsături unice.
Are corpul alungit, ușor comprimat pe lateral și acoperit, în mare parte, cu solzi de mici dimensiuni.
Păstrăvul indigen are o gură mare prevăzută cu dinți ascuțiți orientați în interior (chiar și pe limbă și palatin). Botul lui este scurt iar maxilarul superior îl depășește ușor pe cel inferior.
Are înotătoarea dorsală mai scurtă, cu limita dreaptă iar cea anală este ușor concavă.
Celelalte înotătoare sunt scurte și rotunjite iar cea caudală este foarte puțin excavată.
Linia laterală este continuă și vizibilă pe toată laterala.
În privința coloritului, păstrăvul indigen are un colorit variat în funcție de vârstă, sex și alți factori ce țin de mediu. Evident, în apele mai umbrite de vegetație păstrăvul are, de regulă, o culoare mai inchisă. Adulții au spinarea brun-verzuie sau sau de un verde-măsliniu cu pete rotunjite negre sau uneori roșii. Lateralele corpului au nuanțe gălbui iar abdomenul este de un alb-gălbui.
Înotătoarea dorsală și cea caudală sunt cenușii iar cele ventrală și anală cenușii-gălbui.
ÎNMULTIREA
Păstrăvul atinge maturitatea sexuală în jurul vârstei de 3-4 ani iar perioada de reproducere se întinde între octombrie și finalul lui decembrie când temperatura este sub 6-8°C.
Pentru a se reproduce păstrăvii de munte migrează în amonte pe pâraie până aproape de izvoare iar cei din lacuri înoată în amonte pe afluenți.
Pe perioada reproducerii păstrăvii nu se hrănesc și sunt mai viu colorați. După reproducere, adulții revin în zonele din josul apei.
HABITATUL PĂSTRĂVULUI
Păstrăvul indigen este răpitorul a cărui mediu specific este constituit de apele curgătoare reci și puternic oxigenate de munte el preferând partea superioară a acestora, până la izvoare și ocazional în lacuri de munte. În Nordul Europei unde clima este predominant rece, el populează și apele de șes.
Este răspîndit în multe părti ale lumii din Europa (bazinul Oceanului Atlantic, bazinul Mării Baltice, Mării Nordului, Mării Negre, Caspice și Mediteraneene) până în Asia Mică.
Păstrăvul indigen a fost introdus în timp și în America de Nord, Africa și Noua Zeelandă.
În țara noastră păstrăvul indigen este răspândit în mai toate apele care izvorăsc la munte, în segmentul superior al acestora. Sunt incluse și unele lacuri alpine.
Ca și poziționare în cursul râurilor, păstrăvul indigen preferă șipotele. Ziua se ascunde la adâncimi mai mari iar noaptea o petrece la vânătoare.
HRANA PĂSTRĂVULUI
Păstrăvul indigen se hrănește îndeosebi cu larvele diferitelor insecte acvatice sau aeriene și insectele propriu-zise, dar meniul lui include și broaște, pești mici, propriile icre sau puiet și mici crustacei. În unele situații vânează și vertebrate mici, cum sunt șoarecii de apă sau păsări de mici dimensiuni.